ACCIZĂ, accize, s. n. 1. Impozit indirect care se percepe în unele țări asupra unor obiecte de consum. 2. (Înv.) Taxă de consumație, de barieră și vamală. [Var.: acciz s. n.] – Din fr. accise.

acciză sf [At: PRETORIAN, DR. C. 110/ V: (înv) ~iz (Pl: ~zuri) / Pl: ~ze / E: fr accise] 1-2 Taxă (vamală).

ACCIZĂ ~e f. Impozit indirect asupra unor bunuri și servicii. /

ACCIZ s. n. v. acciză.

acciz sn vz acciză

*ACCIZ sn., *ACCIZĂ sf. (pl. -ze) ⏲ Taxă pe băuturi și alte articole de consumațiune percepută la intrarea lor într’o comună: accizele... acum, slavă Domnului, s’au desființat (I.-GH.) [fr.].

ACCIZ, accize, s. n. 1. Impozit indirect care se percepe în unele țări asupra unor obiecte de consum. 2. (Înv.) Taxă de consumație, de barieră și vamală. – Din fr. accise.

ACCIZ, accize, s. n. (învechit) Impozit care se plătea odinioară pentru unele obiecte de consum la intrarea lor într-o localitate.

ACCIZ, accize, s. n. (Înv.) Impozit care se percepea asupra unor obiecte de consum, la intrarea lor într-o localitate. – Fr. accise.

ACCIZ s.n. Taxă plătită în unele țări pentru anumite obiecte de consum. [Pron. ac-ciz, pl. -ze. / < fr. accise].

ACCIZ s. n. impozit indirect, instituit asupra produselor și serviciilor de primă necesitate. (< fr. accise)

acciz n. taxă asupra băuturilor și consumațiunilor.

*accíz n., pl. e (fr. accise). Pl. Taxă care se plătea p. băuturĭ și alte mărfurĭ la barierele orașelor (desființată în România veche la 1903 de ministru Costinescu și înlocuită cu taxa la locu de producere). Biurou unde se plătea această taxă. – Vechĭ acsíz (rus. akcízŭ).

acciză s. f., g.-d. art. accizei; pl. accize

acciză s. f., g.-d. art. accizei; pl. accize

acciză s. f., pl. accize

acciz, -ze.

acciz (-ze), s. n. – Impozit asupra unor obiecte de consum. – Var. acciză, s. f. < Fr. accise. Nefolosit, după desființarea instituției, în 1903. – Der. accizar, s. m. (agent de consum).

a băga la accize expr. a include la plată.