18 definiții pentru accepție accepțiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

accepție sf [At: MAIORESCU, CR. II, 296 / V: ~țiune / Pl: ~ii[1] / E: fr acception, lat acceptio + -onis] Sens al unui cuvânt Si: înțeles. corectată

  1. ~ii~ii Ladislau Strifler

ACCÉPȚIE, accepții, s. f. Înțeles, sens, valoare a unui cuvânt, a unui afix etc. [Var.: accepțiúne s. f.] – Din fr. acception, lat. acceptio, -onis.

ACCÉPȚIE, accepții, s. f. Înțeles, sens, valoare a unui cuvânt, a unui afix etc. [Var.: accepțiúne s. f.] – Din fr. acception, lat. acceptio, -onis.

ACCÉPȚIE, accepții, s. f. Înțeles pe care îl are un cuvînt sau care se atribuie unui cuvînt; sens. – Pronunțat: -ți-e. – Variantă: accepțiune s. f.

ACCÉPȚIE, accepții, s. f. Înțeles, sens al unui cuvânt. [Var.: accepțiúne s. f.] – Fr. acception (lat. lit. acceptio, -onis).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

accépție (-ți-e) s. f., art. accépția (-ți-a), g.-d. art. accépției; pl. accépții, art. accépțiile (-ți-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ACCÉPȚIE s.f. Sens în care este folosit la un moment dat un cuvânt; semnificație, înțeles, sens. [Gen. -iei, var. accepțiune s.f. / cf. fr. acception, lat. acceptio].

ACCÉPȚIE s. f. sens, înțeles al unui cuvânt; semnificație. (< fr. acception, lat. acceptio)

ACCÉPȚIE ~i f. Sens pe care îl are un cuvânt; semnificație. [G.-D. accepției; Sil. -ți-e] /<fr. accception, lat. acceptio, ~onis

accepțiúne sf vz accepție

ACCEPȚIÚNE s. f. v. accepție.

ACCEPȚIÚNE s. f. v. accepție.

ACCEPȚIÚNE s. f. v. accepție.

ACCEPȚIÚNE s. f. v. accepție.

ACCEPȚIÚNE s.f. v. accepție.

accepți(un)e f. sensul în care se ia o vorbă: accepțiune proprie și figurată.

*accepțiúne f. (lat. accéptio, -ónis). Rar. Preferență: a da dreptate fără accepțiune de persoane. Gram. Înțelesu în care se ĭa o vorbă: accepțiune proprie saŭ figurată, de ex.: căldura foculuĭ (propriŭ) căldura discursuluĭ (figurat). – Și -épție.

accépție s. f. (sil. -ți-e), art. accépția (sil. -ți-a), g.-d. art. accépției; pl. accépții, art. accépțiile (sil. -ți-i-)

ACCEPȚIE (ACCEPȚIUNE) s. conținut, însemnare, înțeles, semnificație, sens, valoare, (rar) semantică, semantism, (înv.) noimă, simț, tîlc. (~ unui cuvînt.)

Intrare: accepție
accepție substantiv feminin
  • silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • accepție
  • accepția
plural
  • accepții
  • accepțiile
genitiv-dativ singular
  • accepții
  • accepției
plural
  • accepții
  • accepțiilor
vocativ singular
plural
accepțiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • accepțiune
  • accepțiunea
plural
  • accepțiuni
  • accepțiunile
genitiv-dativ singular
  • accepțiuni
  • accepțiunii
plural
  • accepțiuni
  • accepțiunilor
vocativ singular
plural

accepție accepțiune

etimologie: