12 definiții pentru aburit (adj.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ABURIT, -Ă, aburiți, -te, adj. Acoperit cu aburi (1); care scoate aburi, din care ies aburi. ♦ Fig. Aprins la față; îmbujorat; înroșit; înfierbântat (de supărare). – V. aburi.

aburit2, ~ă a [At: DOSOFTEI, PS. 265 / Pl: ~iți, ~e / E: aburi] 1 Care degajă aburi. 2 Exalat2. 3 Adiat. 4 (Fig) îmbujorat2. 5 (Arg) Păcălit2. 6 Ușor băut. 7 Suflat2. 8 Înfierbântat de supărare.

ABURIT I. adj. p. ABURI. 1 Acoperit cu aburi: fruntea lui era ~ă de sudoare (ALECS.) 2 fig. Înfierbîntat, înnădușit, aprins (la față): stă colo ~ă de joc, răcorindu-se cu evantaiul (GN.) contr. NEABURIT. II. sbst. Faptul de a (se) aburi.

ABURIT, -Ă, aburiți, -te, adj. Acoperit cu aburi (1); care scoate, din care ies aburi. ♦ Fig. Aprins la față; înroșit; înfierbântat (de supărare). – V. aburi.

ABURIT, -Ă, aburiți, -te, adj. 1. Acoperit cu aburi. Povestea era nesfîrșită, iar amintirile bunicilor ca oglinzile aburite. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 226. 2. Care scoate aburi, din care ies aburi. Văzînd gîscanul în ghiveci adus, Aburit, fierbinte ș-înainte-i pus... PANN, P. V. I 37. 3. Fig. Încălzit, înfierbîntat (de supărare). Ian lasă... nu te mai aprinde... destul de aburit ai vinit de-afară. ALECSANDRI, T. I 345.

ABURIT, -Ă, aburiți, -te, adj. Acoperit cu aburi; care scoate, din care ies aburi. ♦ Fig. Aprins la față; înroșit; înfierbîntat (de supărare). – V. aburi.

aburit a. 1. încălzit sau muiat prin aburi: friptură aburită; 2. fig. însuflețit: față aburită.

aburít, -ă adj. Acoperit de abur: geamurĭ aburite. Fig. Înfierbîntat, aprins: față aburită.

aborit2, ~ă a vz aburit2

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ABURIT adj. (fig.) brumat. (Un pahar ~ cu apă rece.)

ABURIT adj. (fig.) brumat. (Un pahar ~ cu apă rece.)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

aburit, -ă aburiți, -te adj. 1. aprins la față roșu (de băutură sau de supărare) 2. păcălit, fraierit

Intrare: aburit (adj.)
aburit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aburit
  • aburitul
  • aburitu‑
  • aburi
  • aburita
plural
  • aburiți
  • aburiții
  • aburite
  • aburitele
genitiv-dativ singular
  • aburit
  • aburitului
  • aburite
  • aburitei
plural
  • aburiți
  • aburiților
  • aburite
  • aburitelor
vocativ singular
plural
aborit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aborit
  • aboritul
  • abori
  • aborita
plural
  • aboriți
  • aboriții
  • aborite
  • aboritele
genitiv-dativ singular
  • aborit
  • aboritului
  • aborite
  • aboritei
plural
  • aboriți
  • aboriților
  • aborite
  • aboritelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

aburit, aburiadjectiv

  • 1. Acoperit cu aburi; care scoate aburi, din care ies aburi. DEX '09 MDA2 DLRLC
    sinonime: brumat
    • format_quote Povestea era nesfîrșită, iar amintirile bunicilor ca oglinzile aburite. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 226. DLRLC
    • format_quote Văzînd gîscanul în ghiveci adus, Aburit, fierbinte ș-înainte-i pus... PANN, P. V. I 37. DLRLC
etimologie:
  • vezi aburi DEX '09 MDA2 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.