11 definiții pentru aburit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

aburit1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: aburi] 1 Aburire (1). 2 Exalare. 3 Adiere. 4 (Dom; fig; rar) Îmbujorare. 5 (Arg) Aburire (5). 6 Aburire (6). 7 Suflare.

aburit2, ~ă a [At: DOSOFTEI, PS. 265 / Pl: ~iți, ~e / E: aburi] 1 Care degajă aburi. 2 Exalat2. 3 Adiat. 4 (Fig) îmbujorat2. 5 (Arg) Păcălit2. 6 Ușor băut. 7 Suflat2. 8 Înfierbântat de supărare.

ABURÍT, -Ă, aburiți, -te, adj. Acoperit cu aburi (1); care scoate aburi, din care ies aburi. ♦ Fig. Aprins la față; îmbujorat; înroșit; înfierbântat (de supărare). – V. aburi.

ABURÍT, -Ă, aburiți, -te, adj. Acoperit cu aburi (1); care scoate, din care ies aburi. ♦ Fig. Aprins la față; înroșit; înfierbântat (de supărare). – V. aburi.

ABURÍT, -Ă, aburiți, -te, adj. 1. Acoperit cu aburi. Povestea era nesfîrșită, iar amintirile bunicilor ca oglinzile aburite. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 226. 2. Care scoate aburi, din care ies aburi. Văzînd gîscanul în ghiveci adus, Aburit, fierbinte ș-înainte-i pus... PANN, P. V. I 37. 3. Fig. Încălzit, înfierbîntat (de supărare). Ian lasă... nu te mai aprinde... destul de aburit ai vinit de-afară. ALECSANDRI, T. I 345.

ABURÍT, -Ă, aburiți, -te, adj. Acoperit cu aburi; care scoate, din care ies aburi. ♦ Fig. Aprins la față; înroșit; înfierbântat (de supărare). – V. aburi.

aburit a. 1. încălzit sau muiat prin aburi: friptură aburită; 2. fig. însuflețit: față aburită.

aburít, -ă adj. Acoperit de abur: geamurĭ aburite. Fig. Înfierbîntat, aprins: față aburită.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ABURÍT adj. (fig.) brumat. (Un pahar ~ cu apă rece.)

ABURIT adj. (fig.) brumat. (Un pahar ~ cu apă rece.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

aburit, -ă aburiți, -te adj. 1. aprins la față roșu (de băutură sau de supărare) 2. păcălit, fraierit

Intrare: aburit
aburit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aburit
  • aburitul
  • aburitu‑
  • aburi
  • aburita
plural
  • aburiți
  • aburiții
  • aburite
  • aburitele
genitiv-dativ singular
  • aburit
  • aburitului
  • aburite
  • aburitei
plural
  • aburiți
  • aburiților
  • aburite
  • aburitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

aburit

  • 1. Acoperit cu aburi; care scoate aburi, din care ies aburi.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: brumat 2 exemple
    exemple
    • Povestea era nesfîrșită, iar amintirile bunicilor ca oglinzile aburite. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 226.
      surse: DLRLC
    • Văzînd gîscanul în ghiveci adus, Aburit, fierbinte ș-înainte-i pus... PANN, P. V. I 37.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi aburi
    surse: DEX '98 DEX '09