9 definiții pentru aborigenă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

aborigen, ~ă a, smf [At: DA / Pl: ~i, ~e / E: fr aborigène] (Liv) Băștinaș.

ABORIGÉN, -Ă, aborigeni, -e, adj., s. m. și f. (Livr.) Băștinaș, autohton, indigen. – Din fr. aborigène.

ABORIGÉN, -Ă, aborigeni, -e, adj., s. m. și f. (Livr.) Băștinaș, autohton, indigen. – Din fr. aborigène.

ABORIGÉN, -Ă adj. (Rar) Băștinaș, autohton, indigen. [< fr. aborigène, cf. lat. aborigines < ab origine – de la început].

aborigén, -ă adj., s. m. f. băștinaș, autohton, indigen. (< fr. aborigène, lat. aborigines)

*aborigén, -ă s. și adj. (fr. aborigène, d. lat. aborigines, originarĭ, indigenĭ). Barb. Autohton, indigen, pămîntean, băștinaș. Corect rom. ar fi aborigin.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

aborigén (a-bo-) adj. m., s. m., pl. aborigéni; adj. f., s. f. aborigénă, pl. aborigéne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ABORIGÉN adj., s. v. băștinaș.

ABORIGEN adj., s. autohton, băștinaș, indigen, neaoș, pămîntean, (pop.) pămîntesc, (înv. și reg.) moșnean, moștean, (înv.) pămîntenesc. (Populații ~.)

Intrare: aborigenă
  • silabație: a-bo-ri-ge-nă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aborige
  • aborigena
plural
  • aborigene
  • aborigenele
genitiv-dativ singular
  • aborigene
  • aborigenei
plural
  • aborigene
  • aborigenelor
vocativ singular
  • aborige
  • aborigeno
plural
  • aborigenelor

aborigen, -ă aborigen (2) aborigenă

etimologie: