11 definiții pentru abiogeneză

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ABIOGENE s. f. Concepție după care originea materiei vii trebuie căutată în materia fără viață. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. abiogenèse.

ABIOGENE s. f. Concepție după care originea materiei vii trebuie căutată în materia fără viață. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. abiogenèse.

abiogene sf [At: DEX2 / P: ~bi-o~ / E: fr abiogenèse] Concepție după care originea materiei vii trebuie căutată în materia fără viață.

abiogenéză s.f. (biol.) Teorie care susține că viața este originară din materia anorganică și care a condus la concepția generației spontane (sec. 17), existentă și în prezent, cu argumente mai elaborate. • sil. -bi-o-. /<fr. abiogenèse; cf. gr. άβιος <ά- „fără”, βίος „viață”, γένεσις „naștere”.

ABIOGENE s.f. Teorie care explică nașterea vieții din materia anorganică. [Pron. -bi-o-. / < fr. abiogenèse, cf. gr. a – fără, bios – viață, logos – studiu].

ABIOGENE s. f. Concepție materialist naivă care explică nașterea vieții din materia anorganică. (din fr. abiogenèse)

ABIOGENE f. Teorie conform căreia materia organică a apărut din materia anorganică. [Sil. -bi-o-] /<fr. abiogenése

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

abiogene (desp. -bi-o-) s. f., g.-d. art. abiogenezei

abiogene (-bi-o-) s. f., g.-d. art. abiogenezei

abiogene s. f. (sil. -bi-o-), g.-d. art. abiogenezei

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ABIO- „lipsa vieții, stare anorganică”. ◊ gr. abios „fără viață” > fr. abio-, germ. id., engl. id. > rom. abio-. □ ~gen (v. -gen1), adj., rezultat din substanțe minerale sau anorganice; ~geneză (v. -geneză), s. f., concepție materialistă naivă care explică apariția vieții în mod spontan din materie anorganică; sin. abiogenie, arhigeneză, arhigonie; ~genie (v. -genie1) s. f., abiogeneză*; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care studiază elementele anorganice; ~trofie (v. -trofie), s. f., proces degenerativ al celulelor vii.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ABIOGENÉZĂ (< fr. {i}) s. f. Producerea materiei vii din materie nevie, anorganică și organică.

Intrare: abiogeneză
  • silabație: a-bi-o- info
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • abiogene
  • abiogeneza
plural
genitiv-dativ singular
  • abiogeneze
  • abiogenezei
plural
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

abiogenesubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.