8 definiții pentru abhorat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

abhora vt [At: DEX2 / Pzi: ~réz / E: fr abhorrer, lat abhorrere] 1-3 (Rar) A avea ură, dezgust, aversiune față de cineva sau de ceva.

ABHORÁ, abhorez, vb. I. Tranz. (Livr.) A avea ură, dezgust, aversiune față de cineva sau de ceva. – Din fr. abhorrer, lat. abhorrere.

ABHORÁ, abhorez, vb. I. Tranz. (Rar) A avea ură, dezgust, aversiune față de cineva sau de ceva. – Din fr. abhorrer, lat. abhorrere.

abhorá vb. I. tr. A avea ură, dezgust, aversiune față de cineva sau de ceva; a detesta. • prez.ind. -ez. / < fr. abhorrer, lat. abhorrēre.

ABHORÁ vb. I. tr. (Rar) A avea dezgust, aversiune, ură față de ceva sau față de cineva. [< fr. abhorrer, cf. lat. abhorrere].

abhorá vb. tr. a avea oroare, aversiune; a urî, a detesta. (< fr. abhorrer, lat. abhorrere)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

abhorá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 abhoreáză

abhorá vb. ind. prez. 1 sg. abhór, 3 sg. și pl. abhoreáză[1]

  1. Forma pentru persoana I abhor nu corespunde cu forma pentru persoana a III-a și cu indicațiile din celelalte surse. — gall
Intrare: abhorat
abhorat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • abhorat
  • abhoratul
  • abhoratu‑
  • abhora
  • abhorata
plural
  • abhorați
  • abhorații
  • abhorate
  • abhoratele
genitiv-dativ singular
  • abhorat
  • abhoratului
  • abhorate
  • abhoratei
plural
  • abhorați
  • abhoraților
  • abhorate
  • abhoratelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

abhora

  • 1. livresc A avea ură, dezgust, oroare, aversiune față de cineva sau de ceva.
    surse: DEX '09 DEXI MDA2 DN MDN '00 sinonime: detesta urî

etimologie: