ZORILĂ s. m. 1. Personificare a zorilor¹ în basmele populare. ◊ Animal fantastic din basme care se arată în zori¹. 2. Numele popular al stelei Sirius. – Zori¹ + suf. -ilă.

zorilă¹ sm [At: ARH. FOLK I, 221 Pl: (rar) ~li / E: zori¹ + ilă] 1 (Mun; Mol; lsg) Zori¹ (2). 2 (Adesea ca nume propriu; în basme și în superstiții) Ființă fantastică, de obicei animal, care întruchipează zorile¹ (2) Si: (reg) zorian (1). 3-4 (Pop; adesea ca nume propriu) Bou (sau bovină) născut în zori¹ (2) (sau cu părul roșcat). 5 Bou iute în mișcări, harnic. 6 (Pop) Luceafărul de dimineață.

ZORILĂ npr. m. 1 🔱 pop. Animal fantastic, în chip de bou, care se arată numai în revărsatul zorilor R. -COD.: Alte dăți iar cu Murgilă îi sperie astfel tot, Miază-noaptea sau Zorilă și cu alte cîie scot PANN. ¶ 2 🔱 pop. Personificarea zorilor în basmele populare, luceafărul de dimineață personificat (comp. MURGILĂ): nu făcu multă cale și întîlni pe ~, dară lui ~ nu prea-i da meșii a sta mult de vorbă, căci, zicea el, se duce după Miază-noapte pe care o luase la goană ISP. ¶ 3 💫 = LUCEAFĂRUL-DE-ZORI ¶ 4 🐒 Nume dat unui vițel fătat în zori de ziuă.

ZORILĂ s. m. 1. Personificare a zorilor¹ în basmele populare. ♦ Animal fantastic din basme care se arată în zori¹. 2. Numele popular al stelei Sirius. – Zori¹ + suf. -ilă.

ZORILĂ s. m. Numele popular al stelei Sirius; luceafărul de zori, luceafărul dimineții.

ZORILĂ s. m. Luceafăr-de-zori. – Din zori¹ + suf. -ilă.

ZORILĂ m. Ființă ireală închipuită ca un animal ce se arată în zori. /zori + suf. ~ilă

zorilă m. 1. personificarea zorilor (în basme), luceafărul de dimineață: îi sperie cu Miazănoapte sau Zorilă PANN; 2. vițel născut în zori de ziuă.

zorílă m. fără pl., gen. al luĭ (d. zorĭ). Luceafăru de dimineață.

LUCEAFĂR sm. 1 💫 Numele popular al planetei Venus, și anume: ~UL-DE-DIMINEAȚĂ sau DE-ZIUĂ (zis și ~UL-PORCILOR sau ~UL-BOULUI), cînd se vede dimineața, înainte de a răsări soarele; ~UL-DE-SEARĂ sau DE-NOAPTE (zis și „steaua ciobanului”), cînd se arată seara pe cer: pe cînd se ridica ~ul de ziuă, eram la Movilița (I.-GH.); de atunci a răsărit ~ul de ziuă, fiul împăratului, Busuioc, și ~ul de noapte, fiul roabei, Siminoc (ISP.); sprinten ca ~ul sclipitor al dimineții (ODOB.); cînd răsare ~ul de seară sau steaua ciobanului, atunci se începe seara (MAR.); mîne dimineața, cînd răsare ~ul boului, noi adăpăm, și ziua ne prinde în cîmp (SLV.); mai ’nainte de a răsări ~ul porcilor, cînd toți porcii se deșteaptă (ISP.) ¶ 2 💫 ~UL-DE-ZORI sau ZORILĂ, numele dat de popor stelei Sirius; ~ul cel mare de miezul nopții sau ~ul cel frumos, numele stelei Vega, din constelațiunea Lirei ¶ 3 Ⓕ Se întrebuinețează metaforic ca tipul frumuseții desăvîrșite: avea o fată ca un ~ de mîndră (MERA) ¶ 4 Reprezentant strălucit: literatura a pierdut în el pe unul din lucerii săi (I.-GH.) [lat. lucĭfer].

Zorilă (personaj; stea) (pop.) s. propriu m.

Zorilă (personaj, stea) s. propriu m.

Zorilă (personaj, constelație) s. pr. m.

ZORILĂ s. v. luceafarul de ziuă, luceafărul din zori, sirius.

zorilă s. v. LUCEAFĂRUL DE ZIUĂ. LUCEAFĂRUL DIN ZORI. SIRIUS.