zambac smn [At: SCRIBAN, D. / V: (reg) zâm~ / Pl: ~aci sm, ~ace sn / E: tc zambak, bg замбак] (Reg) 1 Crin (1) (Lilium candidum). 2 Lalea (Tulipa gesneriana). 3 Floare nedefinită mai îndeaproape.

zarnacadea sf [At: ALECSANDRI, T. 511 / V: (reg) sarca~^[1], ~dei smp, zarcanadele sfp / Pl: ~ele / E: tc zerinkadeh] (Bot) 1 Plantă erbacee din familia amaryllidaceae, cu bulb ovoidal, cu tulpină comprimată, cu frunze lineare, obtuze și cu flori mari, galbene, solitare la vârful tulpinii Si: (reg) burț, coprină, ghiocel, ghiocel-de-grădină, narcisă, narcis-galben, zarcanadică (1) (Narcissus pseudonarcissus). 2 Plantă erbacee din familia amaryllidaceae, cu bulb ovoidal, tunicat, cu tulpină comprimată, cu frunze lineare, obtuze, cu flori mari, solitare la vârful tulpinii, plăcut mirositoare Si: (reg) coprină, ghiocel, ghiocei-de-grădină (Narcissus tazetta). 3 (Reg) Coprină (Narcissus poeticus). 4 (Reg) Coprină (Narcissus stellaris). 5 (Reg) Lalea (Tulipa biebersteiniana).

LALEA, lalele, s. f. Plantă erbacee din familia liliaceelor, cu bulb alungit, ascuțit la vârf, cu frunze lanceolate, groase și late, cu tulpina înaltă, care face o singură floare mare, de diverse culori; tulipă (Tulipa gesneriana) – Din tc. lâle.

LALEA ~ele f. Plantă erbacee cu tulpina înaltă, care face o singură floare de diferite culori, cultivată în scopuri ornamentale. [Art. laleaua] /<turc. lâle

lalea s. f., art. laleaua, g.-d. art. lalelei; pl. lalele

LALEA s. (BOT.; Tulipa gesneriana) (livr.) tulipă, (reg.) tulipan, laptele-păsării.

LALEA s. v. bibilică.

TULIPA L., LALEA, fam. Liliaceae. Gen originar din Africa, Asia și Europa, cca 100 specii și cîteva mii de hibrizi, ale căror plante, sînt erbacee, vivace cu bulbi. Toate speciile înfloresc primăvara. Partea subterană a plantei, bulbul, alungit-eliptic sau ovat, baza orbiculară și vîrf ascuțit, brun-negru, brun-roșiatie sau castaniu-roșcat, tunicile care acoperă bulbul și care-i dau culoarea, îndeplinesc rolul de organ de protecție, precum și de acumulare a substanțelor nutritive. Frunzele întregi, deseori cu nervuri paralele, cresc de la suprafața solului pînă la jumătatea tijei florale (tulpină aeriană), cele de la partea inferioară sînt mari, alungite, lanceolate sau lat-ovate, adeseori cu marginea ondulată și, uneori, chiar îndoite, iar cele superioare sînt mai înguste și mai mici, toate verzi-deschis pînă la nuanța de vînăt. Tija florală este de formă cilindrică, erectă, avînd, o înălțime de 5-100 cm, în funcție de specie și soi, purtînd în vîrf o floare mare, dreaptă, iar la unele specii o inflorescență cu 2-5 flori. Floarea poate fi simplă sau învoaltă, campanulată, infundibuliformă, stelată etc. învelișul floral, perigonul, cu 6 foliole libere din care 3 exterioare și 3 interioare, ovoide, orbiculare, de culori și nuanțe diferite, uneori în combinație, 6 stamine mari, galbene, pur- purii-maro sau negre și antere de aceeași culoare, stigmat aproape sesil cu 3 lobi, fără stil. Fructul este o capsulă alungită cu numeroase semințe de culoare cafenie.