mohor² sn [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 11073 / Pl: ~oare / E: mg mohar „un fel de stofă”] (Îrg) Haină de purpură.

mohor¹ sn [At: N. COSTIN, L. 560 / V: (reg) moor, mour, măhur, măur, muhor / Pl: ~oare / E: mg mohar „plantă”] 1 Plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunzele ascuțite, cu inflorescența ramificată și cu flori galbene-ruginii, care crește în culturile de păioase, de porumb etc. și este utilizată ca furaj Si: (reg) bursoacă, costrei {Setaria glauca sau Panicum glaucum). 2 Plantă erbacee din familia gramineelor cu franzișoarele de la baza spicului verzi, bătând în roșcat Si: (reg) bursoacă, dughie, mei-păsăresc (Setaria verticillata). 3 Plantă erbacee din familia gramineelor cu frunzișoarele de la baza spicului verzi sau brun-violete Si: mei-nebun {Setaria viridis). 4 (Rar; îe) A-și drege ~ul A încerca să repare o gafă. 5 (Bot; reg; îc) ~-roșu Meișor {Panicum sanguinale). 6 (Bot; reg; îc) ~-gros Iarbă- bărboasă {Panicum Crus-galli). 7 (Bot; reg; îc) ~-mare Dughie {Setaria italica). 8 Câmp cultivat cu mohor¹ (1-3) sau pe care cresc aceste plante. 9 (Reg) Mohor¹ (1-3) amestecat cu porumb sau cu ovăz, mei, dughie, servind ca nutreț. 10 (Bot; reg) Rogoz (Carex riparia). 11 (Bot; reg) Țăpoșică {Nardus stricta).

moor sn vz mohor

DUGHIE, dughii, s. f. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunze alungite și ascuțite la vârf, cu flori dispuse în spice, cultivată ca plantă de nutreț; părâng (Setaria italica). – Et. nec.

MEI subst. 1. S. m. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu inflorescența ramificată și cu flori albe-gălbui, folosită ca nutreț pentru vite; părâng, păsat (Panicum miliaceum); p. restr. semințele acestei plante, folosite în trecut pentru hrana oamenilor, azi mai ales ca hrană pentru vite și păsări. ◊ Mei mărunt (sau păsăresc) = varietate de mei ale cărei flori sunt dispuse în spiculețe care formează o inflorescență compusă; meișor (Panicum capillare). ◊ Compuse: mei-păsăresc = plantă cu frunze în formă de lance și cu fructele ca niște boabe mici, alburii și foarte lucitoare (Lithospermum officinale); mei-păsăresc (sau -nebun) = mohor; mei-tătăresc = mătură (2 a); mei-pădureț = meișor; mei-lung sau meiul-canarilor = iarba-cănărașului. 2. S. n. Meiște. – Lat. milium.

MOHOR, (2) mohoare, s. n. 1. Numele mai multor specii de plante erbacee din familia gramineelor, cu frunze liniare, ascuțite, cu flori stacojii, galbene-ruginii etc. dispuse în spice cilindrice, dintre care unele se cultivă ca plante furajere (Setaria). 2. Loc cultivat cu mohor (1) sau pe care crește mohor. – Din magh. mohar.

DUGHIE ~i f. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunze late și cu semințe ca ale meiului, cultivată pentru nutreț. [Sil. -ghi-e] /Orig. nec.

MEI ~ m. 1) Plantă erbacee furajeră din familia gramineelor, cu semințe mici, ovale, care se folosesc în alimentație. 2) Semințele acestei plante folosite ca hrană pentru vite și păsări. /<lat. milium

MOHOR ~oare n. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunze ascuțite și cu flori galbene-ruginii, dispuse în spice cilindrice. /<ung. mohar

dughie s. f., art. dughia, g.-d. art. dughiei, pl. dughii, art. dughiile

mei (meiște) s. n., pl. meiuri

mei (planta) s. m.

mohor s. n., (terenuri) pl. mohoare

SETARIA P. Beauv., SETARIA, fam. Gramineae. Gen originar din regiunile mai calde, cca 58 specii, erbacee, anuale sau vivace, cu frunze plate. Flori așezate în panicule spiciforme, spiculețe cu o singură floare la bază, însoțite de un involucru compus din numeroase sete, 3 glume aproape netede.

DUGHIE s. (BOT.) 1. (Setaria italica) (reg.) mohor, părâng. 2. (Setaria verticillata) mohor, mei-păsăresc, (reg.) bursoacă.

MEI s. (BOT.) 1. (Panicum miliaceum) (reg.) părâng, păsat, (Mold. și Transilv.) mălai. 2. (reg.) păsat. (Dă ~ la păsări.) 3. mei-păsăresc = a) (Lithospermum officinale) (reg.) mărgelușă, (înv.) mălăcel; b) (Setaria verticillata) dughie, mohor, (reg.) bursoacă.

MOHOR s. (BOT.) 1. (Setaria verticillata) dughie, mei-păsăresc, (reg.) bursoacă. 2. (Setaria viridis) (reg.) mei-nebun, mei-păsăresc. 3. (Setaria glauca) costrei, (reg.) bursoacă.

MOHOR s. v. dughie, rogoz.

mei s.m., s.n. I s.m. (bot.) 1 Panicum miliaceum; <reg.> mălai, mălai-roșu, părâng, păsat, păsat-mărunțel, păsatul-vrăbiei (v. păsat), sărăcin¹. 2 <reg.> păsat. Își hrănește papagalii cu mei. 3 mei-mărunt = mei-păsăresc = Panicum capilare; meișor; mei-păsăresc = a Lithospermum officinale; <reg.> argint, argințică, mărgelușă, <înv.> mălăcel; b Setaria verticillata; dughie, mohor, <reg.> bursoacă, iarbă-costrei, lipici; (pop.) mei-tătăresc v. Mătură (Sorghum vulgare); (reg.) mei-lung = (art.) meiul-canarilor v. Iarba-cănărașului (v. iarbă) (Phalaris canariensis); mei-nebun = mei-păsăresc v. Mohor (Setaria viridis); mei-pădureț = mei-sălbatic v. Meișor (Milium effusum). II s.n. (agric.; înv.) v. Meiște.