16 definiții pentru îmbulzi

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎMBULZÍ, îmbulzesc, vb. IV. 1. Refl. A se îngrămădi în număr mare, a se înghesui în dezordine; a se buluci. 2. Tranz. A face pe cineva să stea înghesuit, a vârî pe cineva sau ceva într-un spațiu strâmt, neîncăpător, aglomerat; a înghesui. ♦ (Despre o mulțime) A înghesui pe cineva din toate părțile. ♦ Fig. A năpădi pe cineva cu stăruințele, cu insistențele. – În + bulz.

îmbulzi [At: NECULCE, ap. LET. I, 232/32 / V: ~bol~ / Pzi: ~zesc / E: în- + bulz] 1 vt A face pe cineva să stea ghemuit Si: a înghesui. 2 vr A se îngrămădi în număr mare Si: a se înghesui. 3 vr (Spc; d. oi) A se așeza una lângă alta din cauza căldurii. 4 vr A da năvală printr-o mulțime Si: a năvăli. 5 vt (Fig) A insista pe lângă cineva pentru rezolvarea unei probleme. 6 vt (Șfg) A împresura. 7 vt (Fig) A oferi din belșug. 8 vt A vârî pe cineva sau ceva într-un spațiu strâmt sau aglomerat. 9 vr (Înv; șfg) A se congestiona.

ÎMBULZÍ, îmbulzesc, vb. IV. 1. Refl. A se îngrămădi în număr mare, a se înghesui; a se buluci. 2. Tranz. A face pe cineva să stea înghesuit, a vârî pe cineva sau ceva într-un spațiu strâmt, neîncăpător, aglomerat; a înghesui. ♦ (Despre o mulțime) A înghesui pe cineva din toate părțile. ♦ Fig. A năpădi pe cineva cu stăruințele, cu insistențele. – În + bulz.

ÎMBULZÍ, îmbulzesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre ființe) A se aduna într-un loc în număr mare, a se înghesui în dezordine, a se îngrămădi. În dreapta, lîngă zid, se îmbulziseră femeile. DUMITRIU, V. L. 27. Se îmbulzeau amarnic... droaie de condicari, și mărchidani, și cavafi, și țîrcovnici. C. PETRESCU, A. R. 7. Țăranii se îmbulzeau împrejurul cîrciumii lui Busuioc. REBREANU, R. II 26. Stoluri de fluturi, insecte mari, atrase de lumina scînteietoare a farului, se îmbulzeau plesnindu-se de cristalele fierbinți și cădeau în valuri la picioarele farului. BART, E. 251. 2. Tranz. (Despre un număr mare de persoane) A se grămădi în jurul cuiva, a împinge pe cineva, a izbi, a îmbrînci. ♦ Fig. A plictisi pe cineva cu prea multe insistențe, a stărui fără răgaz. Tot îmbulzindu-mă cu cererile și poftele sale, n-am avut de la o vreme încotro. SBIERA, P. 147. (Glumeț) Clienții nu-l îmbulzeau, dar tot cîștiga. VLAHUȚĂ, O. A. 223. – Variantă: bulzí vb. IV.

A ÎMBULZÍ ~ésc tranz. (ființe) A face să se îmbulzească; a înghesui; a buluci. /în + bulz

A SE ÎMBULZÍ mă ~ésc intranz. (despre ființe) A se aduna în număr mare (într-un spațiu restrâns) mișcându-se în dezordine; a se buluci; a se înghesui. ~ la intrare. /în + bulz

îmbulzì v. 1. a strânge cu putere; 2. fig. a urmări d’aproape: ne tot îmbulzește cu cereri; 3. a se înghesui: gloatele se îmbulzea și da unele peste altele. ISP. [Derivat din bulz (de caș), termen ciobănesc cu sensul generalizat; primitiv: a străcura în saci bulzii de caș].

îmbulzésc v. tr. (d. bulz). Aglomerez, grămădesc. V. refl. Mă aglomerez, mă grămădesc. – Și bulzesc (Cost. 1, 264).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

îmbulzi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbulzesc, imperf. 3 sg. îmbulzea; conj. prez. 3 îmbulzească

îmbulzí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbulzésc, imperf. 3 sg. îmbulzeá; conj. prez. 3 sg. și pl. îmbulzeáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎMBULZÍ vb. 1. a se grămădi, a se îndesa, a se înghesui, a se îngrămădi, (pop.) a se buluci, (reg.) a se poroboti, a se târși, (prin Ban. și Olt.) a se nălogi, (rar fig.) a se mușuroi. (S-au ~ cu toții în jurul lui.) 2. a se băga, a se îndesa, a se înghesui, a se îngrămădi, a se vârî. (Ce vă ~ așa în mine?)

ÎMBULZI vb. 1. a se grămădi, a se îndesa, a se înghesui, a se îngrămădi, (pop.) a se buluci, (reg.) a se poroboti, a se tîrși, (prin Ban. și Olt.) a se nălogi, (rar fig.) a se mușuroi. (S-au ~ cu toții în jurul lui.) 2. a se băga, a se îndesa, a se înghesui, a se îngrămădi, a se vîrî. (Ce vă ~ așa în mine?)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

îmbulzí, îmbulzesc, vb. tranz. – A se ghemui, a se înghesui, a se îngrămădi. – Din în- + bulz „cocoloș, bulgăre” (Șăineanu, Scriban, DER, DEX, MDA).

îmbulzí, îmbulzesc, vb. tranz. – A se ghemui, a se înghesui, a se îngrămădi. – Din în- + bulz „cocoloș, bulgăre”.

Intrare: îmbulzi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îmbulzi
  • ‑mbulzi
  • îmbulzire
  • ‑mbulzire
  • îmbulzit
  • ‑mbulzit
  • îmbulzitu‑
  • ‑mbulzitu‑
  • îmbulzind
  • ‑mbulzind
  • îmbulzindu‑
  • ‑mbulzindu‑
singular plural
  • îmbulzește
  • ‑mbulzește
  • îmbulziți
  • ‑mbulziți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îmbulzesc
  • ‑mbulzesc
(să)
  • îmbulzesc
  • ‑mbulzesc
  • îmbulzeam
  • ‑mbulzeam
  • îmbulzii
  • ‑mbulzii
  • îmbulzisem
  • ‑mbulzisem
a II-a (tu)
  • îmbulzești
  • ‑mbulzești
(să)
  • îmbulzești
  • ‑mbulzești
  • îmbulzeai
  • ‑mbulzeai
  • îmbulziși
  • ‑mbulziși
  • îmbulziseși
  • ‑mbulziseși
a III-a (el, ea)
  • îmbulzește
  • ‑mbulzește
(să)
  • îmbulzească
  • ‑mbulzească
  • îmbulzea
  • ‑mbulzea
  • îmbulzi
  • ‑mbulzi
  • îmbulzise
  • ‑mbulzise
plural I (noi)
  • îmbulzim
  • ‑mbulzim
(să)
  • îmbulzim
  • ‑mbulzim
  • îmbulzeam
  • ‑mbulzeam
  • îmbulzirăm
  • ‑mbulzirăm
  • îmbulziserăm
  • ‑mbulziserăm
  • îmbulzisem
  • ‑mbulzisem
a II-a (voi)
  • îmbulziți
  • ‑mbulziți
(să)
  • îmbulziți
  • ‑mbulziți
  • îmbulzeați
  • ‑mbulzeați
  • îmbulzirăți
  • ‑mbulzirăți
  • îmbulziserăți
  • ‑mbulziserăți
  • îmbulziseți
  • ‑mbulziseți
a III-a (ei, ele)
  • îmbulzesc
  • ‑mbulzesc
(să)
  • îmbulzească
  • ‑mbulzească
  • îmbulzeau
  • ‑mbulzeau
  • îmbulzi
  • ‑mbulzi
  • îmbulziseră
  • ‑mbulziseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bulzi
  • bulzire
  • bulzit
  • bulzitu‑
  • bulzind
  • bulzindu‑
singular plural
  • bulzește
  • bulziți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bulzesc
(să)
  • bulzesc
  • bulzeam
  • bulzii
  • bulzisem
a II-a (tu)
  • bulzești
(să)
  • bulzești
  • bulzeai
  • bulziși
  • bulziseși
a III-a (el, ea)
  • bulzește
(să)
  • bulzească
  • bulzea
  • bulzi
  • bulzise
plural I (noi)
  • bulzim
(să)
  • bulzim
  • bulzeam
  • bulzirăm
  • bulziserăm
  • bulzisem
a II-a (voi)
  • bulziți
(să)
  • bulziți
  • bulzeați
  • bulzirăți
  • bulziserăți
  • bulziseți
a III-a (ei, ele)
  • bulzesc
(să)
  • bulzească
  • bulzeau
  • bulzi
  • bulziseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îmbulzi, îmbulzescverb

  • 1. reflexiv A se îngrămădi în număr mare, a se înghesui în dezordine; a se buluci. DEX '09 DLRLC
    • format_quote În dreapta, lîngă zid, se îmbulziseră femeile. DUMITRIU, V. L. 27. DLRLC
    • format_quote Se îmbulzeau amarnic... droaie de condicari, și mărchidani, și cavafi, și țîrcovnici. C. PETRESCU, A. R. 7. DLRLC
    • format_quote Țăranii se îmbulzeau împrejurul cîrciumii lui Busuioc. REBREANU, R. II 26. DLRLC
    • format_quote Stoluri de fluturi, insecte mari, atrase de lumina scînteietoare a farului, se îmbulzeau plesnindu-se de cristalele fierbinți și cădeau în valuri la picioarele farului. BART, E. 251. DLRLC
  • 2. tranzitiv A face pe cineva să stea înghesuit, a vârî pe cineva sau ceva într-un spațiu strâmt, neîncăpător, aglomerat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 2.1. (Despre o mulțime) A înghesui pe cineva din toate părțile. DEX '09 DEX '98
    • 2.2. figurat A năpădi pe cineva cu stăruințele, cu insistențele. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Tot îmbulzindu-mă cu cererile și poftele sale, n-am avut de la o vreme încotro. SBIERA, P. 147. DLRLC
      • format_quote Clienții nu-l îmbulzeau, dar tot cîștiga. VLAHUȚĂ, O. A. 223. DLRLC
etimologie:
  • În + bulz DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.