7 definiții pentru țopăit (țopăială)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚOPĂÍT s. n. Faptul de a țopăi.V. țopăi.

ȚOPĂÍT s. n. Faptul de a țopăi.V. țopăi.

țopăit sn [At: CAMIL PETRESCU, O. II, 295 / Pl: ~uri / E: țopăi] 1-2 Țopăire (1-2).

ȚOPĂÍT s. n. Faptul de a țopăi; țopăitură. Cînd se opriră din țopăit, ca să se mai deșerte cîteva coșuri de struguri, el o întrebă, repezit și acru. CAMIL PETRESCU, O. II 295.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȚOPĂIT s. țopăială, țopăitură, (înv.) săltare.

Intrare: țopăit (țopăială)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țopăit
  • țopăitul
  • țopăitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • țopăit
  • țopăitului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

țopăit (țopăială)

etimologie:

  • vezi țopăi
    surse: DEX '98 DEX '09