19 definiții pentru țipirig (chim.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚIPIRÍG2 s. n. (Pop.) Clorură de amoniu (folosită la cositorirea aramei, în soluția unor pile electrice și în diferite reacții chimice). – Cf. sb. caparika.

țipirig2 sn [At: (a. 1763) IORGA, S. D. X, 16 / V: (îrg) țeper~, (înv) ~per~, (reg) țâp~, țăper~, țaper~ / E: ns cf srb caparika] (Pop) Clorură de amoniu, folosită la cositorirea aramei, în soluția unor pile electrice și în diferite reacții chimice.

ȚIPIRÍG2 s. n. Clorură de amoniu (folosită la cositorirea aramei, în soluția unor pile electrice și în diferite reacții chimice). – Cf. scr. caparika.

ȚIPIRÍG2 s. n. Clorură de amoniu (folosită la cositorirea aramei, în diferite reacții chimice etc.).

ȚIPIRÍG1 n. pop. Substanță albă, cristalizată, solubilă în apă, întrebuințată, mai ales, la lipirea metalelor; clorură de amoniu. /Orig. nec.

1) țipiríg n. fără pl. (din țăperig, care ar veni dintr’un adj. ngr., de unde vine și sîrb. caparika și mrom. țaparkó, id.). O substanță albă pulverulentă rezultată din acid cloridric și amoniac în volume egale. În ainte se aducea din Egipt, unde se prepara sublimînd funinginea produsă din arderea baligiĭ de cămilă. Astăzĭ se extrage din apele care se condensează la prepararea gazuluĭ de iluminat pin destilarea cărbuneluĭ de pămînt. În chimie se numește clorură de amoniŭ saŭ cloidrat de amoniac (AzH4 C1). Se numește și salmiac și (vechĭ) nișadir.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

țipiríg2 (substanță) (pop.) s. n.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȚIPIRÍG s. v. clorură de amoniu, rugină, salmiac.

țipirig s. v. CLORURĂ DE AMONIU. RUGINĂ. SALMIAC.

SPIRT DE ȚIPIRÍG s. v. amoniac.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

țipiríg s. n. – Amoniac. – Var. țiperig, tăperig. Sb. caparika (Candrea); sau, mai probabil, din țeapă cu suf. expresiv -ig(ă) pentru mirosul său înțepător; fonetismul ca și semantismul coincid cu tipirig (var. tiperig, tăperig), var. a lui pipirig, v. aici mai sus.

Intrare: țipirig (chim.)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țipirig
  • țipirigul
  • țipirigu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • țipirig
  • țipirigului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

țipirig (chim.)

  • 1. popular Clorură de amoniu (folosită la cositorirea aramei, în soluția unor pile electrice și în diferite reacții chimice).
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: rugină salmiac

etimologie: