14 definiții pentru țintaură centaură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚINTÁURĂ, țintaure, s. f. (Reg.) Plantă erbacee medicinală cu flori roșii sau albe, cu fructul o capsulă (Centarium umbellatum). [Pr.: -ta-u-.Var.: centáură s. f.] – Din lat. centaurea, fr. centaurée.

ȚINTÁURĂ, țintaure, s. f. Plantă erbacee medicinală cu flori roșii sau albe, cu fructul o capsulă (Centarium umbellatum). [Pr.: -ta-u-.Var.: centáură s. f.] – Din lat. centaurea, fr. centaurée.

ȚINTÁURĂ, țintaure, s. f. Plantă erbacee cu flori roz, dispuse în umbelă; crește prin pajiști puternic însorite și se întrebuințează ca plantă medicinală, extrăgîndu-se din ea un surogat al chininei (Erythraea Centaurium); potroacă. Mai bună e țintaura pentru friguri. DELAVRANCEA, S. 265. – Variantă: centáură s. f.

ȚINTÁURĂ ~e f. Plantă erbacee medicinală, cu tulpina erectă, cu frunze alungite și cu flori divers colorate, dispuse în buchete terminale, având fructul o capsulă; fierea-pământului. [G.-D. țintaurei; Sil. -ta-u-] /<lat. centaurea

centáură sf vz țintaură

CENTÁURĂ s. f. v. țintaură.

CENTÁURĂ s. f. v. țintaură.

CENTÁURĂ s. f. v. țintaură.

CENTÁURĂ s. f. v. țintaură.

cintáur m. (lat. centaurium, d. vgr. kentaúrion. V. centauree). O buruĭană din familia gențianeĭ (erythraea centaurium și erythraea pulchella). – Vulg. și țintaur, țintaură și țintaulă (după latina farmaciștilor Germanĭ).

țintáur, -ră, -lă, V. cintaur.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

țintáură (reg.) (-ta-u-) s. f., g.-d. art. țintáurei; pl. țintáure

țintáură s. f. (sil. -ta-u-), g.-d. art. țintáurei; pl. țintáure


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȚINTÁURĂ s. v. fierea-pământului.

ȚINTAURĂ s. (BOT.; Centaurium umbellatum sau minus) potroacă, fierea-pămîntului, (reg.) cintoaie, frigor, frigurică, ghințură, ghințurea, potrocea, potrocuță, scăunel, scînteiuță, taulă, buruiană-de-friguri, cocoșei-de-grădină (pl.), crucea-pămîntului, floare-de-friguri, fumurică-bășicoasă, iarbă-de-curcă, iarbă-de-friguri, săfindei-de-cîmp (pl.).


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

țintáură (-re), s. f. – Fierea-pămîntului (Erythraea centaurium). – Var. centaură. De la numele științific, după cum se pare cu pronunțare germ.

Intrare: țintaură
țintaură substantiv feminin
  • silabație: țin-ta-u-ră
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țintaură
  • țintaura
plural
  • țintaure
  • țintaurele
genitiv-dativ singular
  • țintaure
  • țintaurei
plural
  • țintaure
  • țintaurelor
vocativ singular
plural
centaură substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • centaură
  • centaura
plural
  • centaure
  • centaurele
genitiv-dativ singular
  • centaure
  • centaurei
plural
  • centaure
  • centaurelor
vocativ singular
plural

țintaură centaură

  • 1. regional Plantă erbacee medicinală cu flori roșii sau albe, cu fructul o capsulă (Centarium umbellatum).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: fierea-pământului potroacă un exemplu
    exemple
    • Mai bună e țintaura pentru friguri. DELAVRANCEA, S. 265.
      surse: DLRLC

etimologie: