O definiție pentru țicnire

Explicative DEX

țicnire sf [At: ARGHEZI, S. IX, 37 / Pl: ~ri / E: țicni] (Rar) 1 (Pop) Lovire ușoară a unui obiect (producând un zgomot sau fisurându-l). 2 (Reg) Ciocnire (a paharelor) în semn de urare. 3 (Îvr; d. arme de foc) Producere a unui rateu. 4 (Îvr; d. artere) Plesnire. 5 (Fam; fig) Pierdere a capacității de judecată Si: scrânteală, (fam) țăcăneală (6), țicneală (1). 6 (Reg) Găsire a cuiva din întâmplare. 7 (Reg) Mișcare bruscă a plutei undiței sau a undiței atunci când peștele mușcă din momeală. 8 (Reg; d. oameni) Clintire din loc.

Intrare: țicnire
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țicnire
  • țicnirea
plural
  • țicniri
  • țicnirile
genitiv-dativ singular
  • țicniri
  • țicnirii
plural
  • țicniri
  • țicnirilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

țicnire, țicnirisubstantiv feminin

rar
etimologie:
  • țicni MDA2

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.