11 definiții pentru țică


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚÍCĂ, țică, s. m. (Fam.) Termen de adresare pentru un copil. – Din [băie]țică.

ȚÍCĂ s. m. (Fam.) Termen de adresare pentru un copil. – Din [băie]țică.

ȚÍCĂ s. m. (Numai la vocativ) Termen familiar cu care te adresezi unui copil; băiețașule, mititelule. Apoi bine că știu a cui ești, măi țică. CREANGĂ, A. 58.

ȚÍCĂ m. fam. (termen de adresare a unei persoane în etate către un băiat). /Din [băie]țică

țică m. fam. piciu, băiat: de unde ești tu, măi țică? CR. [Scurtat din băiețicâ].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

țícă (fam.) s. m., pl. țică


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȚÍCĂ s. v. băiețaș, băiețel, copilaș.

ți s. v. BĂIEȚAȘ. BĂIEȚEL. COPILAȘ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

țícă s. m. – Persoană mică; expresie de alintare pentru un copil. – Var. țîc(ă). Creație expresivă, cf. it. cicca „chiștoc” (Battisti, II, 925), luc. cicco „mic”, sp. chico. Este greșită părerea lui Tiktin, care crede că ar fi o reducere a lui puțică, cf. puță. Dubletul lui țic, s. n. (un anumit joc cu mingea). În Mold.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

țícă2 s.f. (reg.) neam, viță, soi, fel, țicanie.

Intrare: țică
substantiv masculin (M999)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ți
plural
  • ți
genitiv-dativ singular
plural
vocativ singular
plural

țică

etimologie:

  • [băie]țică
    surse: DEX '09 DEX '98