14 definiții pentru țest


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚEST, țesturi, s. n. 1. Obiect de lut ars sau de fontă de forma unui clopot, cu care se acoperă pâinea, mălaiul etc. puse la copt pe vatra încinsă. 2. (Pop.) Carapace de broască țestoasă. – Lat. *testum.

ȚEST, țesturi, s. n. 1. Obiect de pământ sau de fontă de forma unui clopot, cu care se acoperă pâinea, mălaiul etc. puse la copt pe vatra încinsă. 2. (Pop.) Carapace de broască țestoasă. – Lat. *testum.

ȚEST, țesturi, s. n. 1. Un fel de capac de pămînt sau de tuci, cu care se acoperă pe vatra înfierbîntată pîinea, plăcinta etc. puse la copt. Încălzise țestul și băgase o plăcintă să se coacă. ISPIRESCU, la CADE. 2. Carapace de broască țestoasă. Ea se duse apoi, luă un țest de broască... și începu să adune în el alifia. SLAVICI, la CADE.

ȚÉST ~uri n. 1) Capac în forma de clopot, cu care se acoperă pâinea pusă la copt pe vatra încinsă. 2) pop. (la broaștele-țestoase, raci etc.) Înveliș dur, format din tegumente osoase care protejează corpul; carapace; țeastă. /<lat. testum

țest n. 1. înveliș osos: țesturi de broaște; 2. cuptoraș de lut ars în care țăranca coace pâinea, azima și coca: îi puiu în cap țestul și rabdă în tăcere PANN. [Lat. TESTUM].

țest n., pl. urĭ (lat *tĕstum, cl. téstum, capac de lut; it. pg. testo, fr. têt, sp. tiesto. V. țeastă). Carapace, troacă (la broasca țestoasă). Vas de lemn în care se pune aluatu ca să dospească cînd facĭ pîne în casă. Scheletu șeleĭ, peste care se’ntinde pelea.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

țest s. n., pl. țésturi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȚEST s. 1. v. carapace. 2. (Transilv. și Ban.) cerine. (~ pentru copt pâinea.)

ȚEST s. (Transilv. și Ban.) cerine. (~ pentru copt pîinea.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

țest, țesturi, s.n. (reg.) 1. craniu, țeastă. 2. carapace. 3. scheletul de lemn al șeii. 4. gaură în țărmul râurilor unde se ascund peștii.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

țest, țesturi s. n. cap, țeastă

Intrare: țest
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țest
  • țestul
  • țestu‑
plural
  • țesturi
  • țesturile
genitiv-dativ singular
  • țest
  • țestului
plural
  • țesturi
  • țesturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

țest

  • 1. Obiect de lut ars sau de fontă de forma unui clopot, cu care se acoperă pâinea, mălaiul etc. puse la copt pe vatra încinsă.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: cerine un exemplu
    exemple
    • Încălzise țestul și băgase o plăcintă să se coacă. ISPIRESCU, la CADE.
      surse: DLRLC
  • 2. popular Carapace de broască țestoasă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: carapace un exemplu
    exemple
    • Ea se duse apoi, luă un țest de broască... și începu să adune în el alifia. SLAVICI, la CADE.
      surse: DLRLC

etimologie: