13 definiții pentru țest

ȚEST, țesturi, s. n. 1. Obiect de lut ars sau de fontă de forma unui clopot, cu care se acoperă pâinea, mălaiul etc. puse la copt pe vatra încinsă. 2. (Pop.) Carapace de broască țestoasă. – Lat. *testum.

ȚEST, țesturi, s. n. 1. Obiect de pământ sau de fontă de forma unui clopot, cu care se acoperă pâinea, mălaiul etc. puse la copt pe vatra încinsă. 2. (Pop.) Carapace de broască țestoasă. – Lat. *testum.

ȚEST, țesturi, s. n. 1. Un fel de capac de pămînt sau de tuci, cu care se acoperă pe vatra înfierbîntată pîinea, plăcinta etc. puse la copt. Încălzise țestul și băgase o plăcintă să se coacă. ISPIRESCU, la CADE. 2. Carapace de broască țestoasă. Ea se duse apoi, luă un țest de broască... și începu să adune în el alifia. SLAVICI, la CADE.

țest s. n., pl. țésturi

ȚEST s. 1. v. carapace. 2. (Transilv. și Ban.) cerine. (~ pentru copt pâinea.)

ȚÉST ~uri n. 1) Capac în forma de clopot, cu care se acoperă pâinea pusă la copt pe vatra încinsă. 2) pop. (la broaștele-țestoase, raci etc.) Înveliș dur, format din tegumente osoase care protejează corpul; carapace; țeastă. /<lat. testum

țest, țesturi, s.n. (reg.) 1. craniu, țeastă. 2. carapace. 3. scheletul de lemn al șeii. 4. gaură în țărmul râurilor unde se ascund peștii.

țest n. 1. înveliș osos: țesturi de broaște; 2. cuptoraș de lut ars în care țăranca coace pâinea, azima și coca: îi puiu în cap țestul și rabdă în tăcere PANN. [Lat. TESTUM].

țest n., pl. urĭ (lat *tĕstum, cl. téstum, capac de lut; it. pg. testo, fr. têt, sp. tiesto. V. țeastă). Carapace, troacă (la broasca țestoasă). Vas de lemn în care se pune aluatu ca să dospească cînd facĭ pîne [!] în casă. Scheletu șeleĭ, peste care se´ntinde pelea [!].


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ȚEST s. (Transilv. și Ban.) ceríne. (~ pentru copt pîinea.)


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

țest, țesturi s. n. cap, țeastă

Intrare: țest
țest
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular țest țestul
plural țesturi țesturile
genitiv-dativ singular țest țestului
plural țesturi țesturilor
vocativ singular
plural