7 definiții pentru țanc (interj.) țanc-țanc


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚANC1 interj. (Adesea repetat) Cuvânt care redă un zgomot ascuțit, metalic. – Onomatopee.

ȚANC1 interj. (Adesea repetat) Cuvânt care redă un zgomot ascuțit, metalic. – Onomatopee.

țanc1 i [At: ȘEZ. IV, 84 / E: fo] Cuvânt care redă un zgomot ascuțit, produs prin lovirea unui obiect din metal sau (mai rar) din lemn.

ȚANC1 interj. (De obicei repetat) Onomatopee care redă un zgomot ascuțit, metalic. Vîj, vîj prin păiuș, Țanc, țanc prin copaci (Coasa). ȘEZ. IV 84.

ȚANC1 interj. (se folosește pentru a reda un zgomot metalic ascuțit). /Onomat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

țanc/țanc-țánc interj.

Intrare: țanc (interj.)
țanc2 (interj.) interjecție
interjecție (I10)
  • țanc
țanc-țanc interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • țanc-țanc

țanc (interj.) țanc-țanc

  • 1. adesea repetat Cuvânt care redă un zgomot ascuțit, metalic.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Vîj, vîj prin păiuș, Țanc, țanc prin copaci (Coasa). ȘEZ. IV 84.
      surse: DLRLC

etimologie: