8 definiții pentru țaică (țață)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚÁICĂ s. f. (Reg.) Țață. – Probabil contaminare între țață și [da]ică.

țaică2 sfs [At: CADE / E: țață, pan maică, taică] 1-5 (Mun; Olt) Țață (1-5). 6 (Olt) Termen folosit de o femeie, referindu-se la ea însăși, când se adresează unei persoane tinere. 7 (Olt) Termen folosit de o femeie, referindu-se la ea însăși, când se adresează iubitului.

ȚÁICĂ s. f. (Reg.) Țață. – Probabil contaminare între țață și [da]ică.

ȚÁICĂ1 s. f. (Regional) Țață; (în vorbirea afectivă) nume pe care și-l dă o femeie cînd vorbește cu nepoții ei sau cu persoane mai tinere. Acuși vă fierbe țaica o cafea. STANCU, D. 3S7.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

țáică2 (persoană) (reg.) s. f., g.-d. art. țáicăi/țáicii/țáichii

țáică (persoană) s. f., g.-d. art. țáicăi/țáicii/țáichii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȚÁICĂ s. v. drojdie, lele, leliță, levură, mătușă, țață.

țaică s. v. DROJDIE. LELE. LELIȚĂ. LEVURĂ. MĂTUȘĂ. ȚAȚĂ.

Intrare: țaică (țață)
substantiv feminin (F48)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țaică
  • țaica
plural
genitiv-dativ singular
  • țaici
  • țaicii
  • țaichii
  • țaicăi
plural
vocativ singular
  • țaică
  • țaico
plural

țaică (țață)

etimologie:

  • probabil Contaminare între țață și [da]ică.
    surse: DEX '09 DEX '98