opțiuni
  • info
15 definiții pentru ț

Explicative DEX

Ț, ț, s. m. 1. A douăzeci și cincea literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (consoană semiocluzivă dentală sonoră. [Pr.: țe, țî. – Pl. și: (1, n.) ț-uri]

ț1 smi [P: țe] 1 A douăzeci și cincea literă a alfabetului limbii române. 2 Sunetul corespunzător literei ț1 (1) (consoană semioclusivă dentală surdă).

Ț sm. A douăzeci și treia literă a alfabetului, a optsprezecea din seria consonantelor; purta în alfabetul cirilic numele de „ți”.

Ț s. m. invar. A douăzeci și cincea literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (consoană semioclusivă dentală sonoră (4)). [Pr.: țe]

Ț s. m. invar. A douăzeci și treia literă a alfabetului, numită «țe», și sunetul corespunzător; este o consoană semiocluzivă dentală surdă.

Ț s. m. invar. A douăzeci și treia[1] literă a alfabetului, numită „țe”, și sunetul corespunzător.

  1. Numerotarea din DLRM este diferită de cea actuală, la vremea respectivă nefiind luate în considerație literele Â, Q, Y (nerepertoriate) și W (menționată dar fără a fi considerată literă „a alfabetului”). — gall

ț m. A doŭă-zecĭ și doŭa literă a alfabetuluĭ românesc. Sunetu eĭ e ca al unuĭ t amestecat cu s, după cum dz e un d amestecat cu z. Italieniĭ și Germaniĭ îl reprezentă pin z. Slaviĭ catolicĭ și Unguriĭ pin c, ĭar Greciĭ noĭ pin ts.

Ortografice DOOM

!ț2 (sunet[1]) [cit. țî] s. m. / s. n., pl. m. ț / n. ț-uri

  1. Redat în unele împrumuturi prin ts, (t)z, zz. — Anonim

ț1 (literă[1]) [cit. țe/țî] s. m. / s. n., pl. m. ț / n. ț-uri

  1. Scris ca t dedesubt cu virguliță, care nu trebuie omisă. Unele fonturi conțin această literă scrisă, impropriu, cu sedilă. — Anonim

ț1 (literă) [cit. țe / țî] s. m. / s. n., pl. ț / ț-uri

ț2 (sunet) [cit. țî] s. m., pl. ț

Ț, ț s. m. invar. [cit. țe]

Ț (pr. țe)

Enciclopedice

Ț s. m. invar. A douăzeci și cincea literă a alfabetului limbii române; sunetul notat cu această literă (consoană semioclusivă dentală sonoră).

Argou

vitamina Ț expr. (glum.) țuică.

Intrare: ț
  • pronunție: țe, țî
substantiv neutru (N24--)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ț
  • ț-ul
  • ț-u‑
plural
  • ț-uri
  • ț-urile
genitiv-dativ singular
  • ț
  • ț-ului
plural
  • ț-uri
  • ț-urilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ț, ț-urisubstantiv masculin invariabil, substantiv neutru

  • 1. substantiv masculin invariabil substantiv neutru A douăzeci și cincea literă a alfabetului limbii române. DEX '09 MDA2 DEX '96 DE
    • diferențiere A douăzeci și treia literă a alfabetului. CADE DLRLC DLRM
    • comentariu Numerotarea din DLRLC și DLRM este diferită de cea actuală, la vremea respectivă nefiind luate în considerație literele Â, Q, Y (nerepertoriate) și W (menționată dar fără a fi considerată literă „a alfabetului”).
  • 2. substantiv masculin invariabil Sunet notat cu această literă (consoană semiocluzivă dentală sonoră. DEX '09 MDA2 DEX '96 DLRLC DE

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „ț” (50 clipuri)
Clipul 1 / 50