5 definiții pentru țâmpor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

țâmpor sn [At: PETROVICI, P. 240/8 / V: țim~, ~pur, simpur / Pl: ? / E: scr sumpor, mg szompor] 1 (Chm; îrg) Sulf. 2 (Ban; Trs; șîs piatră de ~) Preparat din sulf cu care se omoară albinele din stup pentru a se recolta mierea.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȚÂMPOR s. v. pucioasă, sulf.

țîmpor s. v. PUCIOASĂ. SULF.

Intrare: țâmpor
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țâmpor
  • țâmporul
  • țâmporu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • țâmpor
  • țâmporului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

țâmpor

etimologie: