opțiuni
  • info
13 definiții pentru țâfni

Explicative DEX

ȚÂFNI, țâfnesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A pufni pe nas de mânie, a vorbi cu ciudă. ♦ (Despre animale) A sufla cu putere pe nări, a sforăi. – Din țâfnă.

ȚÂFNI, țâfnesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A pufni pe nas de mânie, a vorbi cu ciudă. ♦ (Despre animale) A sufla cu putere pe nări, a sforăi. – Din țâfnă.

țâfni1 [At: CARAGIALE, O. II, 330 / V: ți~, (reg) țâvni / Pzi: ~nesc / E: țâfnă1] (Pop) 1 vi (D. păsări) A scoate din gât un sunet specific atunci când sunt bolnave de țâfnă1 (1). 2 vi (D. oameni) A sufla aer din piept brusc și cu zgomot Si: a pufni. 3 vi (D. animale) A sufla cu putere pe nări Si: a sforăi. 4-5 vti (Reg; d. oameni) A vorbi repezit și cu ciudă. 6-7 vti (Reg; d. oameni) A răbufni. 8 vi (Rar) A face ca un mecanism, un instrument muzical să scoată sunete scurte, înfundate.

A ȚÂFNI ~esc intranz. pop. 1) (despre persoane) A expira brusc și cu putere (din cauza mâniei, oboselii etc.); a respira cu zgomot. 2) (despre animale) A sufla cu putere aerul pe nări (de spaimă, de neliniște etc.); a sforăi. /Din țâfnă

țâvni v vz țâfni1

țifni v vz țâfni1

ȚÎFNI, ȚIFNI (-nesc) vb. intr. A forăi (despre cai): (gloaba) strănuta, țîfnea, sforăia, necheza, făcea o larmă a dracului (CAR.); pr. ext.: Neamțul tot țîfnea pe nările mașinei (D.-ZAMF.) [țîfnă].

ȚÎFNI, țîfnesc, vb. IV. Intranz. (Despre oameni) A pufni pe nas de mînie. Petre cam începe să țîfnească. CARAGIALE, N. F. 52. ♦ (Despre animale) A sufla cu putere pe nări, a sforăi. [Iapa] strănuta, țîfnea, sforăia. CARAGIALE, S. 42.

țîfnésc v. tr. (d. țîfnă; ngr. tsifniázo). Tot scot aer pe nas ca să mi-l destup: ce-mĭ tot țîfneștĭ la urechea mea? – Și țîvnesc (sud). V. brehnesc.

Ortografice DOOM

țâfni (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țâfnesc, 3 sg. țâfnește, imperf. 1 țâfneam; conj. prez. 1 sg. să țâfnesc, 3 să țâfnească

țâfni (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țâfnesc, imperf. 3 sg. țâfnea; conj. prez. 3 să țâfnească

țâfni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țâfnesc, imperf. 3 sg. țâfnea; conj. prez. 3 sg. și pl. țâfnească

Sinonime

ȚÂFNI vb. v. forăi, fornăi, sforăi.

țîfni vb. v. FORĂI. FORNĂI. SFORĂI.

Intrare: țâfni
verb (V401)
Surse flexiune: DOOM 3
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țâfni
  • țâfnire
  • țâfnit
  • țâfnitu‑
  • țâfnind
  • țâfnindu‑
 singular plural
  • țâfnește
  • țâfniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țâfnesc
 (să)
  • țâfnesc
  • țâfneam
  • țâfnii
  • țâfnisem
a II-a (tu)
  • țâfnești
 (să)
  • țâfnești
  • țâfneai
  • țâfniși
  • țâfniseși
a III-a (el, ea)
  • țâfnește
 (să)
  • țâfnească
  • țâfnea
  • țâfni
  • țâfnise
plural I (noi)
  • țâfnim
 (să)
  • țâfnim
  • țâfneam
  • țâfnirăm
  • țâfniserăm
  • țâfnisem
a II-a (voi)
  • țâfniți
 (să)
  • țâfniți
  • țâfneați
  • țâfnirăți
  • țâfniserăți
  • țâfniseți
a III-a (ei, ele)
  • țâfnesc
 (să)
  • țâfnească
  • țâfneau
  • țâfniră
  • țâfniseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țâvni
  • țâvnire
  • țâvnit
  • țâvnitu‑
  • țâvnind
  • țâvnindu‑
 singular plural
  • țâvnește
  • țâvniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țâvnesc
 (să)
  • țâvnesc
  • țâvneam
  • țâvnii
  • țâvnisem
a II-a (tu)
  • țâvnești
 (să)
  • țâvnești
  • țâvneai
  • țâvniși
  • țâvniseși
a III-a (el, ea)
  • țâvnește
 (să)
  • țâvnească
  • țâvnea
  • țâvni
  • țâvnise
plural I (noi)
  • țâvnim
 (să)
  • țâvnim
  • țâvneam
  • țâvnirăm
  • țâvniserăm
  • țâvnisem
a II-a (voi)
  • țâvniți
 (să)
  • țâvniți
  • țâvneați
  • țâvnirăți
  • țâvniserăți
  • țâvniseți
a III-a (ei, ele)
  • țâvnesc
 (să)
  • țâvnească
  • țâvneau
  • țâvniră
  • țâvniseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țifni
  • țifnire
  • țifnit
  • țifnitu‑
  • țifnind
  • țifnindu‑
 singular plural
  • țifnește
  • țifniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țifnesc
 (să)
  • țifnesc
  • țifneam
  • țifnii
  • țifnisem
a II-a (tu)
  • țifnești
 (să)
  • țifnești
  • țifneai
  • țifniși
  • țifniseși
a III-a (el, ea)
  • țifnește
 (să)
  • țifnească
  • țifnea
  • țifni
  • țifnise
plural I (noi)
  • țifnim
 (să)
  • țifnim
  • țifneam
  • țifnirăm
  • țifniserăm
  • țifnisem
a II-a (voi)
  • țifniți
 (să)
  • țifniți
  • țifneați
  • țifnirăți
  • țifniserăți
  • țifniseți
a III-a (ei, ele)
  • țifnesc
 (să)
  • țifnească
  • țifneau
  • țifniră
  • țifniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

țâfni, țâfnescverb

  • 1. (Despre oameni) A sufla aer din piept brusc și cu zgomot. MDA2 NODEX
    sinonime: pufni
    • 1.1. popular A pufni pe nas de mânie, a vorbi cu ciudă. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Petre cam începe să țîfnească. CARAGIALE, N. F. 52. DLRLC
    • 1.2. Răbufni. MDA2
      sinonime: răbufni
  • 2. (Despre animale) A sufla cu putere pe nări. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: fornăi forăi sforăi
    • format_quote [Iapa] strănuta, țîfnea, sforăia. CARAGIALE, S. 42. DLRLC
    • 2.1. (Despre păsări) A scoate din gât un sunet specific atunci când sunt bolnave de țâfnă. MDA2
  • 3. rar A face ca un mecanism, un instrument muzical să scoată sunete scurte, înfundate. MDA2
etimologie:
  • țâfnă DEX '09 MDA2 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.