6 definiții pentru șved (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘVED, -Ă, șvezi, -de, s. m. și f., adj. (Înv.) 1. S. m. și f. Suedez (1). 2. Adj. Suedez (2). – Din pol. szwed. Cf. germ. Schwede.

ȘVED, -Ă, șvezi, -de, s. m. și f., adj. (Înv.) 1. S. m. și f. Suedez (1). 2. Adj. Suedez (2). – Din pol. szwed. Cf. germ. Schwede.

șved, ~ă [At: URECHE, L. 161 / V: (reg) cifed, civ~, sfed, sfet, sfeț, sved, sv~, sveț, șfed, șfet, șfeț, ~et sm / Pl: șvezi, ~e / E: pn szwed, rs швед] 1 sm (Înv) Suedez. 2 smp (Înv; art.) Poporul suedez. 3 a (Îvr) Care este suedez Si: (înv) șvezesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șved (înv.) adj. m., s. m., pl. șvezi; adj. f., s. f. șveádă, pl. șvéde

șved s. m., adj. m., pl. șvezi; f. sg. șvédă, g.-d. art. șvédei, pl. șvéde


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘVED s., adj. v. suedez.

Intrare: șved (adj.)
șved2 (adj., -ă) adjectiv
adjectiv (A3)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șved
  • șvedul
  • șvedu‑
  • șve
  • șveda
plural
  • șvezi
  • șvezii
  • șvede
  • șvedele
genitiv-dativ singular
  • șved
  • șvedului
  • șvede
  • șvedei
plural
  • șvezi
  • șvezilor
  • șvede
  • șvedelor
vocativ singular
plural
șved1 (adj., -eadă) adjectiv
adjectiv (A36.1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șved
  • șvedul
  • șvedu‑
  • șvea
  • șveada
plural
  • șvezi
  • șvezii
  • șvede
  • șvedele
genitiv-dativ singular
  • șved
  • șvedului
  • șvede
  • șvedei
plural
  • șvezi
  • șvezilor
  • șvede
  • șvedelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șved (adj.)

etimologie: