6 definiții pentru șterpelit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

șterpelit, ~ă a [At: GHICA, S. 492 / Pl: ~iți, ~e / E: șterpeli] (Pfm) Care este sustras (cu abilitate) Si: furat2 (1), (arg; fam) șparlit.

șterpeli [At: COSTINESCU / V: (îvr) st~ / Pzi: ~lesc / E: pbl ctm șterge + șparli] vt (Pop; rar) A atinge (ceva) ușor, în treacăt. 2 vt (Pfm) A sustrage cu abilitate Si: a fura (1), (reg) a șuchea2, a șuchiri (1), (arg; fam) a șparli (2), (arg) a șucări (7). 3 vi (Pfm; îe) A o ~ A pleca repede (și pe neobservate). 4 vr (Reg) A dispărea (11).

ȘTERPELÍ, șterpelesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) 1. A sustrage ceva (cu abilitate); a fura. 2. (În expr.) A o șterpeli = a pleca repede (și pe furiș). 3. (Rar) A atinge ceva ușor și în treacăt. – Et. nec.

A ȘTERPELÍ ~ésc tranz. pop. (lucruri mărunte) A fura cu abilitate; a șterge. ◊ A o ~ (de undeva) a pleca pe neobservate (de undeva); a o șterge. /Orig. nec.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șterpelí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șterpelésc, imperf. 3 sg. șterpeleá; conj. prez. 3 sg. și pl. șterpeleáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘTERPELÍ vb. v. fura, însuși, lua, sustrage.

Intrare: șterpelit
șterpelit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șterpelit
  • șterpelitul
  • șterpelitu‑
  • șterpeli
  • șterpelita
plural
  • șterpeliți
  • șterpeliții
  • șterpelite
  • șterpelitele
genitiv-dativ singular
  • șterpelit
  • șterpelitului
  • șterpelite
  • șterpelitei
plural
  • șterpeliți
  • șterpeliților
  • șterpelite
  • șterpelitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șterpeli familiar

  • 1. A sustrage ceva (cu abilitate).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: fura lua sustrage însuși (vb.) 4 exemple
    exemple
    • Serafim îi șterpelește pe la spate cutia de chibrituri și îi pune alta în loc. STĂNOIU, C. I. 126.
      surse: DLRLC
    • Fiecare se gîndea numai să șterpelească cîte ceva. REBREANU, R. II 116.
      surse: DLRLC
    • Intră peste drum, Șterpelește icrele de cosac. DELAVRANCEA, H. T. 11.
      surse: DLRLC
    • absolut Copiii... șterpeleau de prin coșurile oltenilor și furau de prin curți. PAS, Z. I 81.
      surse: DLRLC
  • 2. expresie A o șterpeli = a pleca repede (și pe furiș).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Văzînd eu că mi-am aprins paie-n cap cu asta, am șterpelit-o de-acasă numai cu beșica cea de porc. CREANGĂ, A. 41.
      surse: DLRLC
    • Cînd veni copoiul d-afară și văzu isprava iepurelui, zor să puie mîna pe el; dar ia-l de unde nu e; o șterpelise. ȘEZ. XIII 169.
      surse: DLRLC
  • 3. rar A atinge ceva ușor și în treacăt.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Paharul șterpeli nasul d-lui șef, învinețindu-l. D. ZAMFIRESCU, la CADE.
      surse: DLRLC
    • 3.1. factitiv A face să se atingă puțin de ceva.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Unchiașul... Puse șaua pe Murga... Apoi a tăiat lungul cîmpiilor ș-a spălat copitele gonaciului, și i-a șterpelit coada în multe pîrîuri. DELAVRANCEA, S. 242.
        surse: DLRLC

etimologie: