13 definiții pentru ștergură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘTÉRGURĂ, șterguri, s. f. (Reg.) Ștergar (1). – Șterge + suf. -ură.

ȘTÉRGURĂ, șterguri, s. f. (Reg.) Ștergar (1). – Șterge + suf. -ură.

ștergură2 sf [At: PAȘCA, GL. / Pl: ~ri / E: ns cf ștercuri (pll șterc1), influențat de șterge] (Reg) 1 Gunoi1 (1). 2 Impuritate.

ștergură1 sf [At: KLEIN, D. 425 / V: (reg) ștăg~, ~eg~ / Pl: ~ri, ~re / E: șterge + -ură] 1 (Reg) Prosop. 2 (Reg) Batistă (1). 3 (Buc) Năframă.

ȘTÉRGURĂ, șterguri, s. f. (Regional) 1. Ștergar. O ștergură de in, Ca buzele să ne ștergem. SEVASTOS, IST. 97. 2. Obiect cu care se șterge, se curăță, ◊ ștergătoare. În pădure născui, în pădure crescut, Acasă de m-au adus, Ștergura casei m-au pus (Mătura). GOROVEI, C. 223.

ștérgură f., pl. ĭ (d. șterg orĭ lat. *extérgula). Trans. Ștergar. V. mîneștergură.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ștérgură (reg.) s. f., g.-d. art. ștérgurii; pl. ștérguri

ștérgură s. f., g.-d. art. ștérgurii; pl. ștérguri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘTÉRGURĂ s. v. prosop, șervet, ștergar.

ștergură s. v. PROSOP. ȘERVET. ȘTERGAR.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ștérgură1, ștérguri, s.f. (reg.) 1. ștergar. 2. batistă. 3. năframă.

ștérgură2, ștérguri, s.f. (reg.) gunoi, impuritate.

ștérgură, șterguri, (ștergar, ștergător), s.f. – 1. Prosop; ștergură de obraz. Se țese din cânepă, cu zimțișori la capete. 2. Piesă textilă de mari dimensiuni, țesută în patru ițe, ornamentată cu motive geometrice sau florale; se atârnă la icoane sau blide: „Pe pereți, cu șterguri multe” (Calendar, 1980). – Din șterge „a curăța” + suf. -ură (Scriban, DER, DEX, MDA).

ștérgură, -i, (ștergar, ștergător), s.f. – 1. Prosop; ștergură de obraz; se țese din cânepă, cu zimțișori la capete. 2. Piesă textilă de mari dimensiuni, țesută în patru ițe, ornamentată cu motive geometrice sau florale; se atârnă la icoane sau blide: „Pe pereți, cu șterguri multe” (Calendar 1980). – Din șterge „a curăța” + -ură (DER, DEX).

Intrare: ștergură
ștergură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ștergură
  • ștergura
plural
  • șterguri
  • ștergurile
genitiv-dativ singular
  • șterguri
  • ștergurii
plural
  • șterguri
  • ștergurilor
vocativ singular
plural

ștergură regional

etimologie:

  • Șterge + sufix -ură.
    surse: DEX '09 DEX '98