13 definiții pentru ștergătoare (obiect)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘTERGĂTOÁRE, ștergători, s. f. 1. Bucată de covor sau împletitură de papură de care își șterge cineva picioarele la intrarea în casă. 2. Ștergar. Atunci voi veni, cînd mi-i aduce feredeu... și... ștergătoare. RETEGANUL, P. III 23.

ȘTERGĂTOÁRE ștergătóri f. Bucată de țesătură (covor, cârpă etc.) pusă la intrarea într-o casă pentru șters picioarele. [G.-D. ștergătorii] /a șterge + suf. ~ătoare

ștergătoáre f., pl. orĭ. Lucru cu care ștergĭ (o petică) saŭ de care te ștergĭ de noroĭ orĭ de praf (o păturică, o răzuitoare la intrarea caseĭ). V. sarghie.

ȘTERGĂTÓR, -OÁRE, ștergători, -oare, s. f., s. n., s. m. 1. S. f. Covoraș sau împletitură de papură, de sfoară, de material plastic etc., pe care se șterg picioarele la intrarea în casă. 2. S. f. (Reg.) Prosop. 3. S. n. Cârpă de șters. 4. S. n. Perie cilindrică cu care se curăță țeava tunului. 5. S. n. Dispozitiv format dintr-una sau din două palete cu muchie de cauciuc care, acționate de un motor, șterg geamul de la parbrizul unui vehicul. 6. S. m. și f. (Rar) Persoană care se ocupă cu curățatul hainelor. [Pl. și: (3, f.) ștergătoare] – Șterge + suf. -ător.

ștergător, ~oare [At: N. TEST. (1648), 123v/32 / V: (reg) ștărgat~ sf, sn / Pl: ~i, ~oare / E: șterge + -ător] 1 sf (Reg) Prosop. 2 sf (Mar) Năframă. 3 sf (Reg) Cârpă de șters. 4 sf Bucată de covor sau împletitură de papură1, de sfoară, de material plastic etc., de care își șterge (1) cineva încălțămintea la intrarea în casă. 5 sf (Mol; Mun) Fiecare dintre cele două scânduri mobile, prinse de stâlpii ce mărginesc deschizătura de la strungă, prin care trec oile la muls. 6 sn Aparat format din una sau din două palete cu muchie de cauciuc, care, acționate de un motor sau, mai rar, manual, șterg (1) parbrizul unui autovehicul. 7 sn (Înv) Perie cilindrică cu care se curăță țeava tunului. 8 smf (Îvr) Persoană care se ocupă cu curățatul hainelor.

ȘTERGĂTÓR, -OÁRE, ștergători, -oare, subst. 1. S. f. Bucată de covor sau împletitură de papură, de sfoară, de material plastic etc., pe care își șterge cineva picioarele la intrarea în casă. 2. S. f. (Reg.) Prosop. 3. S. n., s. f. Cârpă de șters. 4. S. n. Perie cilindrică cu care se curăță țeava tunului. 5. S. n. Aparat format dintr-una sau din două palete cu muchie de cauciuc care, acționate de un motor, șterg geamul de la parbrizul unui vehicul. 6. S. m. și f. (Rar) Persoană care se ocupă cu curățatul hainelor. – Șterge + suf. -ător.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ștergătoáre2 (covoraș) s. f., g.-d. art. ștergătórii; pl. ștergătóri

ștergătoáre (covoraș) s. f., g.-d. art. ștergătórii; pl. ștergătóri

ștergătór3/ștergătoáre3 (cârpă de șters) (înv., reg.) s. n. / s. f., pl. ștergătoáre/ștergătóri

ștergătór / ștergătoáre (prosop, cârpă de șters) s. n. / s. f., pl. n. ștergătoáre / f. ștergătóri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: ștergătoare (obiect)
ștergătoare1 (obiect) substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ștergătoare
  • ștergătoarea
plural
  • ștergători
  • ștergătorile
genitiv-dativ singular
  • ștergători
  • ștergătorii
plural
  • ștergători
  • ștergătorilor
vocativ singular
plural

ștergătoare (obiect)

  • 1. Covoraș sau împletitură de papură, de sfoară, de material plastic etc., pe care se șterg picioarele la intrarea în casă.
    surse: DEX '98 DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: preș
  • exemple
    • Atunci voi veni, cînd mi-i aduce feredeu... și... ștergătoare. RETEGANUL, P. III 23.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Șterge + sufix -ător.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX