9 definiții pentru ștemplui


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘTEMPLUÍ, ștempluiesc, vb. IV. Tranz. (Inv. și reg.) A pecetlui, a ștampila. – Din germ. stempeln.

ȘTEMPLUÍ, ștempluiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A pecetlui, a ștampila. – Din germ. stempeln.

ȘTEMPLUÍ, ștempluiesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A pecetlui, a ștampila.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ștempluí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ștempluiésc, imperf. 3 sg. ștempluiá; conj. prez. 3 să ștempluiáscă

ștempluí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ștempluiésc, imperf. 3 sg. ștempluiá; conj. prez. 3 sg. și pl. ștempluiáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘTEMPLUÍ vb. v. pecetlui, ștampila.

ștemplui vb. v. PECETLUI. ȘTAMPILA.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ștempluí, ștempluiésc, vb. IV (reg.) 1. (înv.) a pecetlui, a ștampila. 2. (în forma: ștempela; despre arbori) a marca.

ștempluí, ștempluiesc, vb. tranz. – (reg.) A ștampila. – Din germ. stempeln „a ștampila, a timbra” (DEX, MDA).

Intrare: ștemplui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ștemplui
  • ștempluire
  • ștempluit
  • ștempluitu‑
  • ștempluind
  • ștempluindu‑
singular plural
  • ștempluiește
  • ștempluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ștempluiesc
(să)
  • ștempluiesc
  • ștempluiam
  • ștempluii
  • ștempluisem
a II-a (tu)
  • ștempluiești
(să)
  • ștempluiești
  • ștempluiai
  • ștempluiși
  • ștempluiseși
a III-a (el, ea)
  • ștempluiește
(să)
  • ștempluiască
  • ștempluia
  • ștemplui
  • ștempluise
plural I (noi)
  • ștempluim
(să)
  • ștempluim
  • ștempluiam
  • ștempluirăm
  • ștempluiserăm
  • ștempluisem
a II-a (voi)
  • ștempluiți
(să)
  • ștempluiți
  • ștempluiați
  • ștempluirăți
  • ștempluiserăți
  • ștempluiseți
a III-a (ei, ele)
  • ștempluiesc
(să)
  • ștempluiască
  • ștempluiau
  • ștemplui
  • ștempluiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ștemplui

etimologie: