9 definiții pentru ștempel ștemplu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘTÉMPEL, ștempele, s. n. 1. (Tipogr.) Vârf de oțel gravat cu care turnătorul de litere bate matrița în aramă. 2. (Reg.) Pecete, ștampilă. – Din germ. Stempel.

ȘTÉMPEL, ștempele, s. n. 1. (Tipogr.) Vârf de oțel gravat cu care turnătorul de litere bate matrița în aramă. 2. (Reg.) Pecete, ștampilă. – Din germ. Stempel.

ȘTÉMPEL, ștempele, s. n. 1. (Tipogr.) Vîrf de oțel gravat, cu care turnătorul de litere bate matrița în aramă. 2. (Regional) Pecete, ștampilă. – Variantă: ștémplu s. n.

ȘTÉMPLU s. n. v. ștempel.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ștémpel (înv., reg.) s. n., pl. ștémpele

ștémpel s. n., pl. ștémpele


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘTÉMPEL s. v. marcă, patriță, pecete, sigiliu, ștampilă, timbru.

ștempel s. v. MARCĂ. PATRIȚĂ. PECETE. SIGILIU. ȘTAMPILĂ. TIMBRU.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ștémpel, ștémpele, s.n. (reg.) 1. inscripție, emblemă, semn, parafă. 2. instrument de ștampilat; ștampilă sigiliu, pecete. 3. timbru, marcă. 4. copac marcat care constituie semnul de hotar dintre două parchete de pădure. 5. (înv.; în forma: stempel) unealtă care servește la gravare sau perforare; poanson. 6. vârf de oțel gravat cu care turnătorul de litere bate matrița în aramă; patriță. 7. (în exploatarea lemnului) fiecare dintre proptelele de lemn pe care se sprijină ulucul (jilipul) în porțiunile de teren accidental. 8. poarta stăvilarului.

ștémpel, ștempeli, s.n. – (reg.) 1. Ștampilă, 2. Timbru, marcă poștală. – Din germ. Stempel „ștampilă, pecete” (DEX, MDA).

Intrare: ștempel
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ștempel
  • ștempelul
  • ștempelu‑
plural
  • ștempele
  • ștempelele
genitiv-dativ singular
  • ștempel
  • ștempelului
plural
  • ștempele
  • ștempelelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N40)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ștemplu
  • ștemplul
  • ștemplu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • ștemplu
  • ștemplului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ștempel ștemplu

etimologie: