9 definiții pentru ștanțare stanțare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘTANȚÁRE, ștanțări, s. f. Acțiunea de a ștanța și rezultatul ei; ștănțuire. [Var.: stanțáre s. f.] – V. ștanța.

ȘTANȚÁRE, ștanțări, s. f. Acțiunea de a ștanța și rezultatul ei; ștănțuire. [Var.: stanțáre s. f.] – V. ștanța.

ștanțare sf [At: ORBONAȘ, MEC. 220 / V: (rar) st~ / Pl: ări / E: ștanța] 1 Tăiere a obiectelor de metal sau a celor de mase plastice în curs de prelucrare cu ștanța (1) Si: ștănțuire (1). 2 Fasonare a obiectelor de metal sau a celor de mase plastice în curs de prelucrare cu ajutorul ștanței (2) Si: ștănțuire (2). 3 Gravare prin presiune pe un obiect de metal, pe un produs finit etc. a unui model, a unei cifre cu ajutorul ștanței (3) Si: ștănțuire (3). 4 Imprimare mecanică a subtitlurilor pe peliculele cinematografice Si: ștănțuire (4).

ȘTANȚÁRE, ștanțări, s. f. Acțiunea de a ștanța și rezultatul ei. – Variantă: stanțáre s. f.

ȘTANȚÁRE s.f. Acțiunea de a ștanța și rezultatul ei. [Var. stanțare s.f. / < ștanța].

STANȚÁRE s. f. v. ștanțare.

STANȚÁRE s. f. v. ștanțare.

STANȚÁRE s. f. v. ștanțare.

stanțare sf vz ștanțare

STANȚÁRE s.f. v. ștanțare.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ștanțáre s. f., g.-d. art. ștanțắrii; pl. ștanțắri

ștanțáre s. f., g.-d. art. ștanțării; pl. ștanțări

Intrare: ștanțare
ștanțare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ștanțare
  • ștanțarea
plural
  • ștanțări
  • ștanțările
genitiv-dativ singular
  • ștanțări
  • ștanțării
plural
  • ștanțări
  • ștanțărilor
vocativ singular
plural
stanțare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stanțare
  • stanțarea
plural
  • stanțări
  • stanțările
genitiv-dativ singular
  • stanțări
  • stanțării
plural
  • stanțări
  • stanțărilor
vocativ singular
plural

ștanțare stanțare

  • 1. Acțiunea de a ștanța și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: ștănțuire

etimologie:

  • vezi ștanța
    surse: DEX '09 DEX '98 DN