13 definiții pentru ștanța stanța
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ȘTANȚÁ, ștanțez, vb. I. Tranz. 1. A fasona sau a tăia obiecte de metal sau de mase plastice, în curs de prelucrare, cu ajutorul unei ștanțe (1); a ștănțui. 2. A grava prin presiune un model, o cifră etc. cu ajutorul unei ștanțe (2). [Var.: stanțá vb. I] – Din germ. stanzen.
ȘTANȚÁ, ștanțez, vb. I. Tranz. 1. A fasona sau a tăia obiecte de metal sau de mase plastice, în curs de prelucrare, cu ajutorul unei ștanțe (1); a ștănțui. 2. A grava prin presiune un model, o cifră etc. cu ajutorul unei ștanțe (2). [Var.: stanțá vb. I] – Din germ. stanzen.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ștanța vt [At: NOM. MIN. I, 100 / V: (rar) st~ / Pzi: ~țez / E: ger stanzen] 1 (C. i. obiecte de metal sau de mase plastice în curs de prelucrare) A tăia cu ștanța (1) Si: a ștănțui (1). 2 (C. i. obiecte de metal sau de mase plastice în curs de prelucrare) A fasona cu ajutorul ștanței (2) Si: a ștănțui (2). 3 (C. i. obiecte de metal, produse finite etc.) A grava prin presiune un model, o cifră etc. cu ajutorul ștanței (3) Si: a ștănțui (3). 4 (C. i. pelicule cinematografice) A supune operației de imprimare mecanică a subtitlurilor Si: a ștănțui (4).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘTANȚÁ, ștanțez, vb. I. Tranz. A fasona la cald sau la rece, fără așchiere, obiecte de aceeași formă, prin tăierea cu ștanța a unui material sau prin deformarea lui plastică cu ajutorul unor matrițe. – Variantă: stánță vb. I.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘTANȚÁ vb. I. tr. 1. A tăia simultan întregul contur al unei piese prin forfecare cu ajutorul unei ștanțe. 2. A imprima o marcă sau o cifră pe suprafața unei piese. ♦ (Cinem.) A imprima mecanic subtitlurile pe filme. [Var. stanța vb. I. / < germ. stanzen].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȘTANȚÁ vb. tr. 1. a tăia simultan întregul contur al unei piese cu ajutorul unei ștanțe. 2. a imprima prin presiune o marcă sau o cifră pe suprafața unei piese. ◊ (cinem.) a imprima mecanic subtitlurile pe filme. (< germ. stanzen)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A ȘTANȚÁ ~éz tranz. 1) (materiale dure) A tăia (sub presiune) cu ștanța. 2) (modele, cifre etc.) A grava prin presiune (pe supratața unor piese). /<germ. Stanzen
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
STANȚÁ vb. I v. ștanța.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
STANȚÁ vb. I v. ștanța.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
stanța v vz ștanța
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
STANȚÁ vb. I v. stanța.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STANȚÁ vb. I. v. ștanța.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
ștanțá (a ~) vb., ind. prez. 3 ștanțeáză
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ștanțá vb., ind. prez. 1 sg. ștanțéz, 3 sg. și pl. ștanțeáză
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
ȘTANȚÁ vb. (TEHN.) a ștănțui.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT201) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
ștanța stanța
- 1. A fasona sau a tăia obiecte de metal sau de mase plastice, în curs de prelucrare, cu ajutorul unei ștanțe (1.).surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: ștănțui
- 2. A grava prin presiune un model, o cifră etc. cu ajutorul unei ștanțe (2.).surse: DEX '09 DEX '98 DN
- surse: DN
-
etimologie:
- limba germană stanzensurse: DEX '09 DEX '98 DN