14 definiții pentru ștampila stampila


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘTAMPILÁ, ștampilez, vb. I. Tranz. A pune, a aplica o ștampilă (2). [Var.: stampilá vb. I] – Din ștampilă.

ȘTAMPILÁ, ștampilez, vb. I. Tranz. A pune, a aplica o ștampilă (2). [Var.: stampilá vb. I] – Din ștampilă.

ȘTAMPILÁ, ștampilez, vb. I. Tranz. A aplica o ștampilă. – Variantă: stampilá vb. I.

ȘTAMPILÁ vb. I. tr. A pune o ștampilă. [Var. stampila vb. I. / < it. stampigliare, cf. fr. estampiller].

ȘTAMPILÁ vb. tr. a aplica o ștampilă. (< fr. estampiller, după it. stampigliare)

A ȘTAMPILÁ ~éz tranz. (acte, scrisori, semnături etc.) A autentifica prin aplicarea unei ștampile; a pecetlui. ~ un act. /<fr. estampiller

STAMPILÁ vb. I v. ștampila.

STAMPILÁ vb. I. v. ștampila.

*stampiléz v. tr. (fr. estampiller). Pun stampila, însemn cu stampila: a stampila scrisorile la poștă. Fig. Stigmatizez: a rămas stampilat pe vecie. – Pop. ștampilez (germ. stempeln).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ștampilá (a ~) vb., ind. prez. 3 ștampileáză

ștampilá vb., ind. prez. 1 sg. ștampiléz, 3 sg. și pl. ștampileáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘTAMPILÁ vb. a pecetlui, (livr.) a oblitera, (înv. și reg.) a ștemplui. (A ~ un act.)

ȘTAMPILA vb. a pecetlui, (înv. și reg.) a ștemplui. (A ~ un act.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

ștampila, ștampilez v. t. 1. a săruta cu pasiune. 2. a învineții ochii (cuiva) cu lovituri de pumn.

Intrare: ștampila
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ștampila
  • ștampilare
  • ștampilat
  • ștampilatu‑
  • ștampilând
  • ștampilându‑
singular plural
  • ștampilea
  • ștampilați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ștampilez
(să)
  • ștampilez
  • ștampilam
  • ștampilai
  • ștampilasem
a II-a (tu)
  • ștampilezi
(să)
  • ștampilezi
  • ștampilai
  • ștampilași
  • ștampilaseși
a III-a (el, ea)
  • ștampilea
(să)
  • ștampileze
  • ștampila
  • ștampilă
  • ștampilase
plural I (noi)
  • ștampilăm
(să)
  • ștampilăm
  • ștampilam
  • ștampilarăm
  • ștampilaserăm
  • ștampilasem
a II-a (voi)
  • ștampilați
(să)
  • ștampilați
  • ștampilați
  • ștampilarăți
  • ștampilaserăți
  • ștampilaseți
a III-a (ei, ele)
  • ștampilea
(să)
  • ștampileze
  • ștampilau
  • ștampila
  • ștampilaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • stampila
  • stampilare
  • stampilat
  • stampilatu‑
  • stampilând
  • stampilându‑
singular plural
  • stampilea
  • stampilați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • stampilez
(să)
  • stampilez
  • stampilam
  • stampilai
  • stampilasem
a II-a (tu)
  • stampilezi
(să)
  • stampilezi
  • stampilai
  • stampilași
  • stampilaseși
a III-a (el, ea)
  • stampilea
(să)
  • stampileze
  • stampila
  • stampilă
  • stampilase
plural I (noi)
  • stampilăm
(să)
  • stampilăm
  • stampilam
  • stampilarăm
  • stampilaserăm
  • stampilasem
a II-a (voi)
  • stampilați
(să)
  • stampilați
  • stampilați
  • stampilarăți
  • stampilaserăți
  • stampilaseți
a III-a (ei, ele)
  • stampilea
(să)
  • stampileze
  • stampilau
  • stampila
  • stampilaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ștampila stampila

etimologie: