18 definiții pentru ștampilă stampilă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘTAMPÍLĂ, ștampile, s. f. 1. Instrument format dintr-o placă de cauciuc, de lemn sau de metal fixată pe un mâner, pe care sunt gravate un semn, o inscripție sau o emblemă, cu care se ștampilează acte, mărfuri, obiecte etc. 2. Semn, inscripție sau emblemă care se aplică pe un document pentru a-i da valabilitate, pe mărfuri sau pe corpul animalelor, pentru a le arăta proveniența sau apartenența etc.; sigiliu. [Var.: stampílă s. f.] – Din fr. estampille. Cf. it. stampiglia.

ștampi1 sf [At: COSTINESCU / V: (rar) st~, (reg) ~mbelă, ~mbi~, ~pe (Pl: ~li) sf, ~pel (Pl: ~uri) sn / Pl: ~le, (reg) ~li / E: fr estampille cf it stampiglia] 1 instrument format dintr-o placă (de cauciuc, lemn sau metal), pe care este gravat un semn (constând într-o inscripție sau o emblemă), fixată pe un mâner, cu care se aplică o ștampilă1 (2) Si: sigiliu, (reg) pecete, ștempel (1). 2 Semn care se aplică (de către oficialitate) pe un un document pentru a-i da valabilitate, pe mărfuri, pe obiecte sau pe corpul animalelor pentru a certifica proveniența sau apartenența acestora etc. Si: marcă, parafă, sigiliu, (reg) biag, pecete, ștempel (2), țil. 3 (Fig) Trăsătură caracteristică Si: (reg) pecete. 4 (Reg; îf ștambilă) Timbru (poștal). 5 (Arg) Tatuaj.

ștampi2 sf [At: LEXIC REG. 110 / Pl: ~le / E: ger Stamperl] (Buc) 1 Țoi (pentru rachiu). 2 Cantitatea unei ștampile2 (1).

ȘTAMPÍLĂ, ștampile, s. f. 1. Instrument format dintr-o placă de cauciuc, de lemn sau de metal fixată pe un mâner, pe care sunt gravate un semn, o inscripție sau o emblemă, cu care se ștampilează acte, mărfuri, obiecte etc. 2. Semn, inscripție sau emblemă care se aplică pe un document pentru a-i da valabilitate, pe mărfuri sau pe corpul animalelor, pentru a le arăta proveniența sau apartenența etc.; sigiliu. [Var.: stampílă s. f.] – Din fr. estampille. Cf. it. stampiglia.

ȘTAMPÍLĂ, ștampile, s. f. 1. Piesă formată dintr-o placă de cauciuc, de lemn sau de metal, fixată pe un mîner, și purtînd gravat un semn, o inscripție sau o emblemă; muiată în tuș, se imprimă pe un act pentru a-i da valabilitate; semnul imprimat astfel. V. sigiliu, pecete.Fig. Țin să protestez... împotriva calificării oficiale de «scriitor popular» în înțeles peiorativ, pe care diriguitorii de ieri ai Romîniei burgheze o puseseră ca o ștampilă convențională asupra lui Ion Creangă. SADOVEANU, E. 86. Noi nu publicăm decît informații cu ștampila oficialității. REBREANU, R. II 35. 2. Semn pus pe mărfuri sau pe pielea animalelor pentru a arăta proveniența, apartenența etc. V. marcă. – Variantă: stampílă s. f.

ȘTAMPÍLĂ s.f. 1. Piesă fixată pe un mâner și purtând gravat un semn, o inscripție sau o emblemă, care se aplică pe un act spre a-i da valabilitate; semnul astfel imprimat. 2. Semn pus pe mărfuri sau pe pielea animalelor pentru a arăta proveniența, apartenența etc.; marcă. [Var. stampilă s.f. / < it. stampiglia, cf. germ. Stempel, fr. estampille, sp. estampilla].

ȘTAMPÍLĂ s. f. 1. piesă fixată pe un mâner și purtând gravat un semn, o inscripție sau o emblemă, care se aplică pe un act spre a-i da valabilitate; semnul imprimat. 2. semn pus pe mărfuri sau pe pielea animalelor pentru a arăta proveniența, apartenența etc.; marcă. (< fr. estampille, după it. stampiglia)

ȘTAMPÍLĂ ~e f. 1) Obiect constând dintr-o placă cu mâner, pe care sunt gravate în relief embleme și inscripții, care se aplică pe un document; pecete. 2) Semn imprimat pe o marfă sau pe corpul unor animale (pentru a le atesta proveniența sau apartenență); marcă. [G.-D. ștampilei] /<fr. estampille

STAMPÍLĂ s. f. v. ștampilă.

STAMPÍLĂ s. f. v. ștampilă.

STAMPÍLĂ s. f. v. ștampilă.

STAMPÍLĂ s.f. v. ștampilă.

stampilă f. 1. pecete destinată a stabili autenticitatea brevetelor; 2. marcă indicând provenința unui lucru.

*stampílă f., pl. e (fr. estampille, d. sp. estampilla, dim. d. estompa). Sigil de cerneală: stampila poșteĭ pe scrisoare. Instrumentu cu care se stampilează: o stampilă de alamă, de caucĭuc. Pop. Ștampilă (germ. stempel, rus. štémpelĭ). V. danga, pecete.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ștampílă s. f., g.-d. art. ștampílei; pl. ștampíle

ștampílă s. f., g.-d. art. ștampílei; pl. ștampíle


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘTAMPÍLĂ s. pecete, sigiliu, (înv. și reg.) pecetlar, (reg.) biag, ștempel, țil, (înv.) muhur, pecetnic, peciu. (A aplica ~ pe un act.)

ȘTAMPI s. pecete, sigiliu, (înv. și reg.) pecetlar, (reg.) biag, ștempel, țil, (înv.) muhur, pecetnic, peciu. (A aplica ~ pe un act.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

ștampilă, ștampile s. f. 1. sărut. 2. vânătaie în jurul ochilor, urmă a unei lovituri violente primite în zona ochilor.

Intrare: ștampilă
ștampilă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ștampi
  • ștampila
plural
  • ștampile
  • ștampilele
genitiv-dativ singular
  • ștampile
  • ștampilei
plural
  • ștampile
  • ștampilelor
vocativ singular
plural
stampilă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stampi
  • stampila
plural
  • stampile
  • stampilele
genitiv-dativ singular
  • stampile
  • stampilei
plural
  • stampile
  • stampilelor
vocativ singular
plural

ștampilă stampilă

  • 1. Instrument format dintr-o placă de cauciuc, de lemn sau de metal fixată pe un mâner, pe care sunt gravate un semn, o inscripție sau o emblemă, cu care se ștampilează acte, mărfuri, obiecte etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. Semn, inscripție sau emblemă care se aplică pe un document pentru a-i da valabilitate, pe mărfuri sau pe corpul animalelor, pentru a le arăta proveniența sau apartenența etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: sigiliu 2 exemple
    exemple
    • figurat Țin să protestez... împotriva calificării oficiale de «scriitor popular» în înțeles peiorativ, pe care diriguitorii de ieri ai Romîniei burgheze o puseseră ca o ștampilă convențională asupra lui Ion Creangă. SADOVEANU, E. 86.
      surse: DLRLC
    • figurat Noi nu publicăm decît informații cu ștampila oficialității. REBREANU, R. II 35.
      surse: DLRLC

etimologie: