șpraițuit, ~ă a [At: ARVINTE, TERM. 81 / V: (reg) ~răi~ / Pl: ~iți, ~e / E: șpraițui] (Reg; d. drumuri forestiere) Pe care au fost așezate de-a curmezișul șpraițuri (6).

șpraițui vt [At: DM / V: (reg) ~răi~ / Pzi: ~esc / E: șpraiț + -ui] 1 (C. i. pereții unei săpături, porțiuni dintr-o construcție etc.) A sprijini (temporar) cu șpraițuri (1). 2 (Buc; c. i. buștenii care urmează să fie tăiați cu gaterul) A înțepeni folosind șpraițuri 3 (Reg; c. i. pereți; îf șprăițui) A șipcui (1). 4 (Reg; c. i. drumuri forestiere; îaf) A acoperi cu șpraițuri (6) dispuse la anumite intervale, pentrua înlesni târârea buștenilor. 5 (Buc; prin confuzie cu șprănțui; c. i. bușteni) A șpronța (1).

șprăițuit, ~ă a vz șpraițuit

ȘPRAIȚUI, șpraițuiesc, vb. IV. Tranz. A sprijini temporar cu șpraițuri malurile unei săpături sau porțiuni dintr-o construcție. – Din germ. spreizen.

șpraițui vb. (sil. șprai-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șpraițuiesc, imperf. 3 sg. șpraițuia; conj. prez. 3 sg. și pl. șpraițuiască

șpraițui, șpraițuiesc, vb. IV (reg.) 1. (despre pereții unei săpături, despre porțiuni dintr-o construcție) a sprijini cu proptele. 2. (despre buștenii care urmează să fie tăiați cu gaterul) a înțepeni folosind proptele. 3. (în forma: șprăițui; despre drumuri forestiere) a acoperi cu traverse dispuse la anumite intervale. 4. (în forma: șprăițui; despre pereți) a acoperi cu șipci; a șipcui. 5. (despre bușteni) a rotunji cu toporul la capete; a șpronțui, a șpronța.

șprăițuit, -ă, adj. (reg.; despre drumuri forestiere) pe care au fost așezate de-a curmezișul șpraițuri (traverse de lemn).