șpraițui vt [At: DM / V: (reg) ~răi~ / Pzi: ~esc / E: șpraiț + -ui] 1 (C. i. pereții unei săpături, porțiuni dintr-o construcție etc.) A sprijini (temporar) cu șpraițuri (1). 2 (Buc; c. i. buștenii care urmează să fie tăiați cu gaterul) A înțepeni folosind șpraițuri 3 (Reg; c. i. pereți; îf șprăițui) A șipcui (1). 4 (Reg; c. i. drumuri forestiere; îaf) A acoperi cu șpraițuri (6) dispuse la anumite intervale, pentrua înlesni târârea buștenilor. 5 (Buc; prin confuzie cu șprănțui; c. i. bușteni) A șpronța (1).