17 definiții pentru șpiț (tehn., tipogr.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘPIȚ2, șpițuri, s. n. 1. (Tehn.) Unealtă formată dintr-o bară de oțel cu vârful ascuțit, folosită la găurirea pietrelor naturale și artificiale sau la prelucrarea suprafeței lor. 2. (Tipogr.) Linie simplă sau înflorată, care se pune ca ornament la sfârșitul articolelor sau al capitolelor. 3. Nume dat extremității ascuțite sau muchiei unor obiecte, construcții etc. 4. (Reg.) Țigaret scurt. – Din germ. Spitze.

ȘPIȚ2, șpițuri, s. n. 1. (Tehn.) Unealtă formată dintr-o bară de oțel cu vârful ascuțit, folosită la găurirea pietrelor naturale și artificiale sau la prelucrarea suprafeței lor. 2. (Tipogr.) Linie simplă sau înflorată, care se pune ca ornament la sfârșitul articolelor sau al capitolelor. 3. Nume dat extremității ascuțite sau muchiei unor obiecte, construcții etc. 4. (Reg.) Țigaret scurt. – Din germ. Spitze.

șpiț2 sn [At: V. MOLIN, V. T. 79 / Pl: -uri / E: ger Spitz (eisen, -hacke, -haue, -krampe etc.)] 1 (Teh) Unealtă formată dintr-o bară de oțel cu vârful ascuțit, folosită la găurirea pietrelor naturale și artificiale sau la prelucrarea suprafeței lor. 2 (Min; Trs) Picon. 3 (Min; reg) Târnăcop cu două brațe în formă de tăiș, ale căror planuri formează o cruce Si: (reg) șpițer2. 4 (Reg) Ciocan cu care se ferecă pietrele de moară. 5 (Min; reg) Dinte la roata mașinii de havat. 6 (Tip) Linie simplă sau înflorată, în fonnă de ornament, care marchează sfârșitul unui articol sau al capitolelor.

ȘPIȚ2, șpițuri, s. n. (Familiar) 1. Vîrf ascuțit al unui obiect. 2. Țigaret scurt.

ȘPIȚ s.n. 1. (Poligr.) Linie simplă sau înflorată, ornament etc. așezat la sfârșitul unui articol, al unui capitol etc. 2. Unealtă formată dintr-o bară de oțel ascuțită, care servește la prelucrarea pietrei de construcție, la spargerea betoanelor. 3. (Fam.) Vârf ascuțit al unui obiect. 4. Țigaret scurt. [Pl. -țuri. / < germ. Spitze].

ȘPIȚ2 s. n. 1. (poligr.) linie simplă sau înflorată, ornament la sfârșitul unui articol, capitol etc. 2. bară de oțel cu vârf ascuțit care servește la prelucrarea pietrei de construcție, la spargerea betoanelor. 3. (fam.) vârf ascuțit al unui obiect. 4. țigaret scurt. (< germ. Spitze)

ȘPIȚ1 ~uri n. 1) Unealtă formată dintr-o bară de oțel, ascuțită la vârf, cu ajutorul căreia se prelucrează piatra. 2) Vârf sau muchie ascuțită a unui obiect. /<germ. Spitze

ȘPIȚ2 ~uri n. poligr. Semn tipografic în formă de linie, care se pune ca ornament între compartimente sau la sfârșitul unui text. /<germ. Spitz

șpiț n. dantelă lucrată cu iglița: șpițuri și garnituri. [Nemț. SPITZE].

șpiț n., pl. urĭ (germ. spitze). Vechĭ. Dial. Dantelă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șpiț2 (unealtă, ornament, vârf) s. n., pl. șpíțuri

șpiț (tehn., tipogr.) s. n., pl. șpíțuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘPIȚ s. v. blacheu, dantelă, trior, vânturătoare.

șpiț s. v. BLACHEU. DANTELĂ. TRIOR. VÎNTURĂTOARE.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

șpiț (-țuri), s. n.1. Băț cu vîrf. – 2. Lucrătură din puncte. – 3. Gravură tipografică. – Var. spiț. Germ. Spitz(e) „vîrf” (Borcea 206). – Der. spițărat, adj. (brodat, cusut cu ajur).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

șpiț, șpițuri s. n. 1. vârful pantofului. 2. (rar) țigaret de dimensiune mică.

a-l durea în bigă / în cot / în cur / în șpiț expr. (vulg.) a nu-i păsa, a-i fi indiferent.

mă doare-n cot! / în cur! / în pix! / în șpiț! expr. nu-mi pasă!

Intrare: șpiț (tehn., tipogr.)
șpiț2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șpiț
  • șpițul
  • șpițu‑
plural
  • șpițuri
  • șpițurile
genitiv-dativ singular
  • șpiț
  • șpițului
plural
  • șpițuri
  • șpițurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șpiț (tehn., tipogr.)

  • 1. tehnică Unealtă formată dintr-o bară de oțel cu vârful ascuțit, folosită la găurirea pietrelor naturale și artificiale sau la prelucrarea suprafeței lor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. tipografie Linie simplă sau înflorată, care se pune ca ornament la sfârșitul articolelor sau al capitolelor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 3. Nume dat extremității ascuțite sau muchiei unor obiecte, construcții etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 3.1. Vârful pantofului.
      surse: Argou
  • 4. regional Țigaret scurt.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: