12 definiții pentru șovăitor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘOVĂITÓR, -OÁRE, șovăitori, -oare, adj. 1. (Despre mișcări, mers etc.) împleticit, nesigur, șovăielnic (1). 2. Fig. (Despre oameni) Care șovăie, care ezită; șovăielnic (2). [Pr.: -vă-i-] – Șovăi + suf. -tor.

șovăitor, ~oare a [At: COSTINESCU / P: ~vă-i~ / Pl: ~oare / E: șovăi1 + -tor] 1 (D. mers, mișcări, atitudini, vorbire etc.) Lipsit de fermitate Si: împleticit, nesigur, șovăielnic (1), (rar) șovăind (1), șovăit (1). 2 (Fig) Fluctuant (2). 3 Lipsit de convingere Si: ezitant, nehotărât, nestatornic, schimbător, șovăielnic (4), (rar) șovăind (2), șovăit (6).

ȘOVĂITÓR, -OÁRE, șovăitori, -oare, adj. 1. (Despre mișcări, mers etc.) Împleticit, nesigur, șovăielnic (1). 2. Fig. (Despre oameni) Care șovăie, care ezită; șovăielnic (2). [Pr.: -vă-i-] – Șovăi + suf. -tor.

ȘOVĂITÓR, -OÁRE, șovăitori, -oare, adj. 1. Cu mișcări nesigure, tremurător; șovăielnic. Coborî cu pași șovăitori... scara. DUMITRIU, N. 74. Venea din Jidovița, singur, gînditor, în mers șovăitor. REBREANU, I. 106. Se uita spărios și uitit la Dan, fixîndu-l ca pe o umbră, cu buzele tremurînde și cu pași șovăitori. EMINESCU, N. 62. ◊ (Adverbial) Arătîndu-i ziarul cu degetul, îl întrebă, șovăitor și, în același timp, cu o dorință hotărită: E al dumitale ziarul? DUMITRIU, N. 8. (Fig.) O boare umedă... pipăia șovăitor frunzele sălciilor. BART, S. M. 80. ♦ (Rar) Șubred. De la mamă... i-a rămas sănătatea șovăitoare și melancolia. SADOVEANU, E. 214. 2. Fig. (Despre oameni) Lipsit de convingere sau de principialitate; nehotărît; nestatornic. Pe Calea Griviței... vînzătorii se războiau cu trecătorii șovăitori, să-i facă negreșit clienți. REBREANU, R. I 17. Fig. Avu o tresărire și murmură cu o imputare șovăitoare. REBREANU, R. I 245.

ȘOVĂITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) v. ȘOVĂIELNIC. 2) (despre persoane) Care șovăie; care nu se poate hotărî; ezitant; indecis. [Sil. -vă-i-] /a șovăi + suf. ~tor

șovăitor, -oáre adj. Care șovăĭește, șovăĭelnic: om, mers, răspuns șovăitor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șovăitór (-vă-i-) adj. m., pl. șovăitóri; f. sg. și pl. șovăitoáre

șovăitór adj. m. (sil. -vă-i-), pl. șovăitóri; f. sg. și pl. șovăitoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘOVĂITÓR adj. 1. v. împleticit. 2. v. nesigur. 3. ezitant, fluctuant, indecis, nedecis, nehotărât, șovăielnic, (rar) șovăind, șovăit, (reg.) codelnic, (prin Munt.) pregetos, (înv.) înclinător, îndoielnic, pregetător, târzielnic, (fig.) oscilant. (Atitudine ~oare; om ~.)

ȘOVĂITOR adj. 1. clătinat, împiedicat, împleticit, nesigur, poticnit, șovăielnic, (rar) clătinător, șovăind, șovăit. (Un mers ~.) 2. ezitant, fluctuant, indecis, nedecis, nehotărît, șovăielnic, (rar) șovăind, șovăit, (reg.) codelnic, (prin Munt.) pregetos, (înv.) înclinător, îndoielnic, pregetător, tîrzielnic, (fig.) oscilant. (Atitudine ~; om ~.)

Intrare: șovăitor
șovăitor adjectiv
  • silabație: șo-vă-i-tor
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șovăitor
  • șovăitorul
  • șovăitoru‑
  • șovăitoare
  • șovăitoarea
plural
  • șovăitori
  • șovăitorii
  • șovăitoare
  • șovăitoarele
genitiv-dativ singular
  • șovăitor
  • șovăitorului
  • șovăitoare
  • șovăitoarei
plural
  • șovăitori
  • șovăitorilor
  • șovăitoare
  • șovăitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șovăitor

  • 1. (Despre mișcări, mers etc.) Șovăielnic (1.).
    exemple
    • Coborî cu pași șovăitori... scara. DUMITRIU, N. 74.
      surse: DLRLC
    • Venea din Jidovița, singur, gînditor, în mers șovăitor. REBREANU, I. 106.
      surse: DLRLC
    • Se uita spărios și uitit la Dan, fixîndu-l ca pe o umbră, cu buzele tremurînde și cu pași șovăitori. EMINESCU, N. 62.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Arătîndu-i ziarul cu degetul, îl întrebă, șovăitor și, în același timp, cu o dorință hotărîtă: E al dumitale ziarul? DUMITRIU, N. 8.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial figurat O boare umedă... pipăia șovăitor frunzele sălciilor. BART, S. M. 80.
      surse: DLRLC
    • surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • De la mamă... i-a rămas sănătatea șovăitoare și melancolia. SADOVEANU, E. 214.
        surse: DLRLC
  • 2. figurat (Despre oameni) Care șovăie, care ezită; șovăielnic (2.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: nehotărât nestatornic șovăielnic antonime: decis 2 exemple
    exemple
    • Pe Calea Griviței... vînzătorii se războiau cu trecătorii șovăitori, să-i facă negreșit clienți. REBREANU, R. I 17.
      surse: DLRLC
    • figurat Avu o tresărire și murmură cu o imputare șovăitoare. REBREANU, R. I 245.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Șovăi + sufix -tor.
    surse: DEX '09 DEX '98