8 definiții pentru șopăit șopoit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

șopăit sn [At: DDRF IV, 84 / V: (reg) ~poit / Pl: ? / E: șopăi] (Reg) 1 Șoptire (1). 2 (Îlav) Pe ~e (sau, reg, ~poitele) Cu voce scăzută Si: încet.

ȘOPĂÍT s. n. Șopăială. ◊ Loc. adv. Pe șopăite (sau șopăitele) = în șoaptă, în taină. (Atestat-în forma șopoit) Tot pe șopoitele spuse unchiașului că a făcut azima. ISPIRESCU, la TDRG. – Formă gramaticală: (în expr.) șopăitele. - Variantă: șopoít s. n.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șopăít s. n. (pl. șopăíte în loc. pe ~)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘOPĂÍT s. v. șoaptă, șușoteală, șușotit.

șopăit s. v. ȘOAPTĂ. ȘUȘOTEALĂ. ȘUȘOTIT.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

pe șopăite expr. în șoaptă.

Intrare: șopăit
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șopăit
  • șopăitul
  • șopăitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • șopăit
  • șopăitului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șopoit
  • șopoitul
  • șopoitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • șopoit
  • șopoitului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șopăit șopoit

etimologie: