12 definiții pentru șopăială
din care- explicative (6)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ȘOPĂIALĂ, șopăieli, s. f. (Fam.) Faptul de a șopăi; șoaptă [Pr.: -pă-ia-] – Șopăi + suf. -eală.
șopăială sf [At: DELAVRANCEA, S. 143 / P: ~pă-ia~ / V: (reg) ~poi~ / Pl: ~ieli / E: șopăi + -eală] (Reg) Șoptire (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘOPĂIALĂ, șopăieli, s. f. (Fam.) Faptul de a șopăi; șoaptă. [Pr.: -pă-ia-] – Șopăi + suf. -eală.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȘOPĂIALĂ, șopăieli, s. f. Vorbire în șoaptă; șoaptă. Vocea îi scade din ce în ce, pînă la un fel de șopăială tainică. DELAVRANCEA, la TDRG.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șopăĭálă f., pl. ĭelĭ. Acțiunea de a șopăi. – Și șopo-.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
șopoială sf vz șopăială
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
șopăială (fam.) s. f., g.-d. art. șopăielii; pl. șopăieli
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
șopăială (fam.) s. f., g.-d. art. șopăielii; pl. șopăieli
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
șopăială s. f., g.-d. art. șopăielii; pl. șopăieli
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ȘOPĂIALĂ s. v. șoaptă, șușoteală, șușotit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
șopăială s. v. ȘOAPTĂ. ȘUȘOTEALĂ. ȘUȘOTIT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
șopăială, șopăieli s. f. 1. vorbit în șoaptă 2. șoaptă
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F58) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
șopăială, șopăielisubstantiv feminin
-
- Vocea îi scade din ce în ce, pînă la un fel de șopăială tainică. DELAVRANCEA, la TDRG. DLRLC
-
etimologie:
- Șopăi + sufix -eală. DEX '09 DEX '98