11 definiții pentru șomer șomeur


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘOMÉR, -Ă, șomeri, -e, s. m. și f. Persoană fără contract individual de muncă a cărei activitate nu se desfășoară în scopul obținerii de venit și care este în căutarea unui loc de muncă. – Din fr. chômeur.

șomer, ~ă sm [At: C. PETRESCU, O. P. II, 191 / Pl: ~i, ~e / E: fr chômeur] Persoană aptă de muncă, care însă nu se poate angaja din cauza imposibilității de a găsi un loc de muncă (neavând nici un mijloc de existență).

ȘOMÉR, -Ă, șomeri, -e, s. m. și f. Persoană aptă de muncă dar fără un contract de muncă și care caută un loc de muncă. – Din fr. chômeur.

ȘOMÉR, șomeri, s. m. Muncitor manual sau intelectual care, în condițiile economice din țările capitaliste, nu poate găsi de lucru și nu are nici un mijloc de existență. Escadre a iele de jandarmi călări șarjează manifestațiile șomerilor. C. PETRESCU, O. P. II 191. E un șomer în plus. Pleacă dimineața de acasă... și se întoarce noaptea..... Caută de lucru. SAHIA, N. 93.

ȘOMÉR, -Ă s.m. și f. Muncitor manual sau intelectual care în condițiile economiei capitaliste nu are de lucru, care nu se poate angaja nicăieri, care șomează. [< fr. chômeur].

ȘOMÉR, -Ă s. m. f. persoană aptă de muncă pusă în situația de a nu găsi de lucru din lipsa cererii de forță de muncă. (< fr. chômeur)

ȘOMÉR ~i m. Persoană care se află în șomaj. /<fr. chômeur


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șomér s. m., pl. șoméri

șomér s. m., pl. șoméri

Intrare: șomer
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șomer
  • șomerul
  • șomeru‑
plural
  • șomeri
  • șomerii
genitiv-dativ singular
  • șomer
  • șomerului
plural
  • șomeri
  • șomerilor
vocativ singular
  • șomerule
  • șomere
plural
  • șomerilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șomeur
  • șomeurul
  • șomeuru‑
plural
  • șomeuri
  • șomeurii
genitiv-dativ singular
  • șomeur
  • șomeurului
plural
  • șomeuri
  • șomeurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șomer, -ă șomer șomeră șomeur

  • 1. Persoană fără contract individual de muncă a cărei activitate nu se desfășoară în scopul obținerii de venit și care este în căutarea unui loc de muncă.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00
  • diferențiere Muncitor manual sau intelectual care, în condițiile economice din țările capitaliste, nu poate găsi de lucru și nu are nici un mijloc de existență.
    surse: DLRLC DN 2 exemple
    exemple
    • Escadroanele de jandarmi călări șarjează manifestațiile șomerilor. C. PETRESCU, O. P. II 191.
      surse: DLRLC
    • E un șomer în plus. Pleacă dimineața de acasă... și se întoarce noaptea..... Caută de lucru. SAHIA, N. 93.
      surse: DLRLC

etimologie: