9 definiții pentru șoldit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

șoldit, ~ă a [At: MARIAN, NA. 88 / Pl: ~iți, ~e / E: șoldi] (Reg) 1 (D. animale sau, rar, d. oameni) Cu șoldul1 (1-2) rănit Si: (reg) șold2 (1), șoldiat (1), șoldiu (1), șolduit (1), șolduros (2). 2 (D. animale sau, rar, d. oameni) Cu șoldul1 (1-2) ieșit în afară Si: (reg) șold2 (2), șoldiat (2), șoldiu (2), șolduit (2), șolduros (3). 3 (D. animale sau, rar, d. oameni) Cu șoldul1 (1-2) fracturat Si: (reg) șold2 (3), șoldiat (3), șoldiu (3), șolduit (3), șolduros (4). 4 (Fig; d. obiecte) Lăsat într-o parte Si: (reg) șoldiu (9). 5 (Fig; d. obiecte) Care este deformat Si: (reg) șoldiu (10).

ȘOLDÍT, -Ă, șoldiți, -te, adj. (Pop.; despre animale) Cu șoldul vătămat, ieșit în afară, fracturat. ♦ Fig. (Despre lucruri) Lăsat într-o parte, strâmb. – V. șoldi.

ȘOLDÍT, -Ă, șoldiți, -te, adj. (Pop.; despre animale) Cu șoldul vătămat, ieșit în afară, fracturat. ♦ Fig. (Despre lucruri) Lăsat într-o parte, strâmb. – V. șoldi.

ȘOLDÍT, -Ă, șoldiți, -te, adj. (Mai ales despre animale) Cu un defect la șold; cu șoldul scos în afară, vătămat, fracturat. V. spetit, deșelat. Păcat de juncă să-și stîlcească piciorul. Rămîne șoldită. DAVIDOGLU, O. 63. Fiind cumva copilul sclintit sau șoldit, să se îndrepte. MARIAN, NA. 88.

șoldit a. stricat la șold din lovire (despre vite).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘOLDÍT adj. (pop.) șoldiu. (Un cal ~.)

ȘOLDÍT adj. v. aplecat, înclinat, lăsat, plecat, povârnit, prăvălit, strâmb.

*ȘOLDIT adj. (pop.) șoldiu. (Un cal ~.)

șoldit adj. v. APLECAT. ÎNCLINAT. LĂSAT. PLECAT. POVÎRNIT. PRĂVĂLIT. STRÎMB.

Intrare: șoldit
șoldit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șoldit
  • șolditul
  • șolditu‑
  • șoldi
  • șoldita
plural
  • șoldiți
  • șoldiții
  • șoldite
  • șolditele
genitiv-dativ singular
  • șoldit
  • șolditului
  • șoldite
  • șolditei
plural
  • șoldiți
  • șoldiților
  • șoldite
  • șolditelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șoldit

etimologie:

  • vezi șoldi
    surse: DEX '09 DEX '98