8 definiții pentru șoimuleț


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘOIMULÉȚ, șoimuleți, s. m. Diminutiv al lui șoim; șoimișor, șoimulean, șoimușor. – Șoim + suf. -uleț.

ȘOIMULÉȚ, șoimuleți, s. m. Diminutiv al lui șoim; șoimișor, șoimulean, șoimușor. – Șoim + suf. -uleț.

ȘOIMULÉȚ, șoimuleți, s. m. Diminutiv al lui șoim. 1. v. șoim (1). Sus în vîrf de brăduleț S-a oprit un șoimuleț, El se uită drept în soare, Tot mișcînd din aripioare. ALECSANDRI, P. P. 31. (Adjectival) De șoim. Un voinic, după cîntecele noastre poporane, e căpitan șoiman și are ochi șoimuleți. MARIAN, O. I 117. Ele-n codri au urmat Doi voinici cu sprînceni late, Cu fețe de vînt pișcate Și cu ochii șoimuleți, La ochire mult semeți. ALECSANDRI, P. A. 53. 2. v. șoim (3). Să-mi aleg un cal porumb... Șoimuleț să-mi placă mie, Cum e bun de haiducie. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 506. ◊ (Adjectival) Mîndri-s bravii călăreți Pe-armăsarii șoimuleți. ALECSANDRI, P. A. 96.

șoimuleț a. ca la șoim: cu ochii șoimuleti AL. ║ m. cal bun.

șoĭmuléț m. Șoĭm mic. Epitet unuĭ cal ager.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șoimuléț s. m., pl. șoimuléți

șoimuléț s. m., pl. șoimuléți


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘOIMULÉȚ s. (ORNIT.) (pop.) șoimel, șoimișor, șoimulean, șoimușor, șoimuț.

ȘOIMULEȚ s. (ORNIT.) (pop.) șoimel, șoimișor, șoimulean, șoimușor, șoimuț.

Intrare: șoimuleț
șoimuleț substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șoimuleț
  • șoimulețul
  • șoimulețu‑
plural
  • șoimuleți
  • șoimuleții
genitiv-dativ singular
  • șoimuleț
  • șoimulețului
plural
  • șoimuleți
  • șoimuleților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șoimuleț

  • 1. Diminutiv al lui șoim.
    • 1.1. Diminutiv al lui șoim (1.).
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Sus în vîrf de brăduleț S-a oprit un șoimuleț, El se uită drept în soare, Tot mișcînd din aripioare. ALECSANDRI, P. P. 31.
        surse: DLRLC
      • 1.1.1. (și) adjectival De șoim.
        surse: DLRLC 2 exemple
        exemple
        • Un voinic, după cîntecele noastre poporane, e căpitan șoiman și are ochi șoimuleți. MARIAN, O. I 117.
          surse: DLRLC
        • Ele-n codri au urmat Doi voinici cu sprînceni late, Cu fețe de vînt pișcate Și cu ochii șoimuleți, La ochire mult semeți. ALECSANDRI, P. A. 53.
          surse: DLRLC
    • 1.2. Diminutiv al lui șoim (3.).
      surse: DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Să-mi aleg un cal porumb... Șoimuleț să-mi placă mie, Cum e bun de haiducie. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 506.
        surse: DLRLC
      • (și) adjectival Mîndri-s bravii călăreți Pe-armăsarii șoimuleți. ALECSANDRI, P. A. 96.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Șoim + sufix -uleț.
    surse: DEX '09 DEX '98