5 definiții pentru șnuruit (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘNURUÍT1 s. n. Șnuruire. – V. șnurui.

ȘNURUÍT1 s. n. Șnuruire. – V. șnurui.

șnuruit1 sn [At: DEX / Pl: ~uri / E: șnurui] 1-3 Șnuruire (1-3).

șnuruit2, ~ă a [At: (a. 1832) DOC. EC. 499 / Pl: ~iți, ~e / E: șnurui] 1 (D. registre, dosare etc.) Cu foile prinse la o margine cu șnur (1), pentru a nu putea fi sustrase sau înlocuite. 2 (Pex; d. obiecte) Strâns cu șnur (1), pentru a se ține împreună. 3 (Reg; d. haine) împodobit cu șnur (1) Si: (reg) șinorit. 4 Prevăzut cu șnur (1).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: șnuruit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șnuruit
  • șnuruitul
  • șnuruitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • șnuruit
  • șnuruitului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șnuruit (s.n.)

etimologie:

  • vezi șnurui
    surse: DEX '09 DEX '98