șnuruit², ~ă a [At: (a. 1832) DOC. EC. 499 / Pl: ~iți, ~e / E: șnurui] 1 (D. registre, dosare etc.) Cu foile prinse la o margine cu șnur (1), pentru a nu putea fi sustrase sau înlocuite. 2 (Pex; d. obiecte) Strâns cu șnur (1), pentru a se ține împreună. 3 (Reg; d. haine) împodobit cu șnur (1) Si: (reg) șinorit. 4 Prevăzut cu șnur (1).