8 definiții pentru șlefuit (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘLEFUÍT1 s. n. Șlefuire. – V. șlefui.

ȘLEFUÍT1 s. n. Șlefuire. – V. șlefui.

șlefuit1 sn [At: DL / Pl: ~uri / E: șlefui1] 1-4 Șlefuire (1-4).

șlefuit2, ~ă a [At: TDRG 1439 / Pl: ~iți, ~e / E: șlefui1] 1 (D. obiecte) Care este prelucrat prin frecare, pilire, tăiere sau rindeluire, până la obținerea unor suprafețe netede sau a anumitor forme. 2 (Spc; d. pietre prețioase) Cu suprafața tăiată în fațete fine, care se întretaie între ele. 3 (îvr; îs) Geam ~ Geam mat2. 4 (Fig; d. texte, opere de artă etc.) Finisat cu minuțiozitate Si: cizelat2 (3). 5 (Fig) Care este manierat Si: cultivat2 (5), rafinat.

ȘLEFUÍT1 s. n. Șlefuire. Șlefuitul cristalelor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘLEFUÍT s. 1. v. șlefuire. 2. netezire, șlefuire. (~ul unei suprafețe metalice.) 3. v. cizelare.

ȘLEFUIT s. 1. lustruire, lustruit, șlefuire, (înv.) sclivisire. (~ unui obiect metalic.) 2. netezire, șlefuire. (~ unei suprafețe metalice.) 3. cizelare, cizelat, șlefuire. (~ unui material dur.)

Intrare: șlefuit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șlefuit
  • șlefuitul
  • șlefuitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • șlefuit
  • șlefuitului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șlefuit (s.n.)

etimologie:

  • vezi șlefui
    surse: DEX '09 DEX '98