10 definiții pentru șinor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘINÓR, șinoare, s. n. (Reg.) Șnur, șiret; găitan. – Din magh. zsinor.

șinor sn [At: PO, 274 / V: (reg) ji~, ~nior, ~nur sn, ~nu (Pl: ~ri) sf, jun~ (Pl: ~i) ~e (Pl: ~ri) sm / A și: sin~ / Pl: ~oare / E: mg sinór, sinyór (variante ale lui zsinór)] (Reg) 1 Șnur (1). 2 Șiret1 (2).

ȘINÓR, șinoare, s. n. (Reg.) Șnur, șiret; găitan. – Din magh. zsinór.

ȘINÓR, șinoare, s. n. (Regional) Șnur, șiret, găitan. Pune clopote la boi... Și le leagă, bade dragă, Cu șinoare de cicoare Să te-aud din șezătoare, Cu șinoare de mătasă Să te-aud, bade, din casă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 68. Pe la brîu cu cingători Și pe cioareci cu șinor. id. ib. 102.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șinór (reg.) s. n., pl. șinoáre

șinór s. n., pl. șinoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘINÓR s. v. brandenburg, găitan, șiret, șnur.

șinor s. v. BRANDENBURG. GĂITAN. ȘIRET. ȘNUR.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

șinór, șinoruri, (șinur, jinor), s.n. – (reg.) Șnur, panglică, sfoară, șiret. „Fâșie de piele policromă folosită la decorarea cojoacelor sau a chimirelor” (Stoica, Pop, 1984; Lăpuș). ♦ (top.) Șinorica, uliță prin mijlocul satului; „îi lungă ca un șnur” (Odobescu, 1973). – Din magh. zsinór (DEX), magh. sinór (MDA).

șinór, -uri, (șinur, jinor), s.n. – Șnur, panglică, sfoară, șiret. „Fâșie de piele policromă folosită la decorarea cojoacelor sau a chimirelor” (Stoica, Pop 1984; Lăpuș). Șinorica, uliță prin mijlocul satului; „îi lungă ca un șnur” (Odobescu 1973). – Din germ. Schnur, prin intermediul magh. zsinór (DER).

Intrare: șinor
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șinor
  • șinorul
  • șinoru‑
plural
  • șinoare
  • șinoarele
genitiv-dativ singular
  • șinor
  • șinorului
plural
  • șinoare
  • șinoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șinor

  • exemple
    • Pune clopote la boi... Și le leagă, bade dragă, Cu șinoare de cicoare Să te-aud din șezătoare, Cu șinoare de mătasă Să te-aud, bade, din casă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 68.
      surse: DLRLC
    • Pe la brîu cu cingători Și pe cioareci cu șinor. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 102.
      surse: DLRLC

etimologie: