13 definiții pentru șicana


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘICANÁ, șicanez, vb. I. Tranz. A sâcâi pe cineva pentru lucruri fără importanță, a căuta cuiva pricină, a face șicane; a agasa. – Din fr. chicaner.

ȘICANÁ, șicanez, vb. I. Tranz. A sâcâi pe cineva pentru lucruri fără importanță, a căuta cuiva pricină, a face șicane; a agasa. – Din fr. chicaner.

șicana [At: BARIȚIU, P. A. II, 653 / V: (înv) ci~, (îvr) ~căna / Pzi: ~nez / E: fr chicaner] 1 vt (Înv; c. i. persoane) A pune în dificultate prin interpretarea insidioasă a unor prevederi legale sau prin specularea unor detalii de procedură. 2 vt (Pop) A deranja pentru lucruri lipsite de importanță, făcând obiecții meschine, ridicând pretenții nejustificate Si: a agasa (2), (pop) a cicăli (3), a sâcâi, (îvr) a șicanarisi. 3 vrr (Îvr) A discuta în contradictoriu, cu insistență, exagerând importanța lucrurilor. 4 vi (Pop; rar) A ridica obiecții neîntemeiate.

ȘICANÁ, șicanez, vb. I. Tranz. A sîcîi (pe cineva) pentru lucruri fără importanță, a căuta cuiva pricină (fără motiv justificat); a face șicane. Noi nu voim să șicanăm pe Caragiale cu acest sfîrșit. GHEREA, ST. CR. II 144.

ȘICANÁ vb. I. tr. A face șicane (cuiva), a căuta pricină; a sâcâi. [< fr. chicaner].

ȘICANÁ vb. tr. a face șicane (cuiva), a căuta pricină; a sâcâi. (< fr. chicaner)

A ȘICANÁ ~éz 1. tranz. (persoane) A produce șicane; a sâcâi fără motive serioase. 2. intranz. A umbla cu șicane. /<fr. chicaner

șicanà v. 1. a întrebuința șicane sau subtilități; 2. a intenta cuiva un proces fără cuvânt; 3. fig. a necăji pentru nimicuri.

*șicanéz v. tr. (fr. chicaner). Sîcîĭ pin chițibușurĭ, chinuĭesc pin formalitățile legiĭ în paguba dreptățiĭ. Necăjesc p. nimicurĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șicaná (a ~) vb., ind. prez. 3 șicaneáză

șicaná vb., ind. prez. 1 sg. șicanéz, 3 sg. și pl. șicaneáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘICANÁ vb. a sâcâi, (rar) a străgăni, (înv.) a molesta. (Îl ~ cu tot felul de mărunțișuri.)

ȘICANA vb. a sîcîi, (rar) a străgăni, (înv.) a molesta. (Îl ~ cu tot felul de mărunțișuri.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

A ȘICANA a băga strâmbe, a-i face cuiva zile amare / fripte, a pune (cuiva) strâmbe, a se ține de capul cuiva.

Intrare: șicana
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șicana
  • șicanare
  • șicanat
  • șicanatu‑
  • șicanând
  • șicanându‑
singular plural
  • șicanea
  • șicanați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șicanez
(să)
  • șicanez
  • șicanam
  • șicanai
  • șicanasem
a II-a (tu)
  • șicanezi
(să)
  • șicanezi
  • șicanai
  • șicanași
  • șicanaseși
a III-a (el, ea)
  • șicanea
(să)
  • șicaneze
  • șicana
  • șicană
  • șicanase
plural I (noi)
  • șicanăm
(să)
  • șicanăm
  • șicanam
  • șicanarăm
  • șicanaserăm
  • șicanasem
a II-a (voi)
  • șicanați
(să)
  • șicanați
  • șicanați
  • șicanarăți
  • șicanaserăți
  • șicanaseți
a III-a (ei, ele)
  • șicanea
(să)
  • șicaneze
  • șicanau
  • șicana
  • șicanaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șicana

  • 1. A sâcâi pe cineva pentru lucruri fără importanță, a căuta cuiva pricină, a face șicane.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: agasa sâcâi un exemplu
    exemple
    • Noi nu voim să șicanăm pe Caragiale cu acest sfîrșit. GHEREA, ST. CR. II 144.
      surse: DLRLC

etimologie: