12 definiții pentru șeic (persoană) șeih


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

șeic1 sm [At: (a. 1693) ȘIO II2, 114 / P: șe-ic / V: (înv) șaih, șeh, ~ih / Pl: ~ici / E: tc șeyh, fr cheik] 1 Căpetenie a unui trib arab sau a unei formațiuni statale arabe Si: emir (6), șerif1 (1). 2 Șef2 (1) al unei comunități religioase la musulmani Si: emir (5), șerifi (2).

ȘEÍC1, șeici, s. m. 1. (În țările arabe) Căpetenie a unui trib, a unei formațiuni statale. 2. Șef al unei comunități religioase la musulmani. [Var.: șelh s. m.] – Din tc. șeyh.

ȘEÍC1, șeici, s. m. 1. (În țările arabe) Căpetenie a unui trib, a unei formații statale. 2. Șef al unei comunități religioase la musulmani. [Var.: șeíh s. m.] – Din tc. șeyh.

ȘEÍC, șeici, s. m. Căpetenie a unui trib arab; șef de comunitate religioasă la musulmani. Acum călugării și șeicii beduinilor voiră să dovedească că acei bani erau bine dați. BOLINTINEANU, O. 298. – Variantă: șeíh (EMINESCU, O. I 144) s. m.

ȘEÍC2 ~ci m. 1) Conducător al unui trib sau al unui stat arab. 2) Șef al unei comunități religioase musulmane. /<turc. šeyh, fr. cheik

*șeic m. (fr. cheik, d. ar. šeih, bătrîn). Șef de trib saŭ predicator la Arabĭ. Șeih-ul-islam, capul religiuniĭ musulmane.

ȘEÍH s. m. v. șeic1.

șeik m. căpetenie de trib la Arabi; șeik-ul Islam, capul religiunii muzulmane.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!șeíc s. m., pl. șeíci

șeíc/șeic s. m., pl. șeíci/șeici


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

șéic (-ci), s. m. – Șef musulman. Fr. cheik.

Intrare: șeic (persoană)
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șeic
  • șeicul
  • șeicu‑
plural
  • șeici
  • șeicii
genitiv-dativ singular
  • șeic
  • șeicului
plural
  • șeici
  • șeicilor
vocativ singular
  • șeicule
plural
  • șeicilor
substantiv masculin (M16)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șeih
  • șeihul
  • șeihu‑
plural
  • șeihi
  • șeihii
genitiv-dativ singular
  • șeih
  • șeihului
plural
  • șeihi
  • șeihilor
vocativ singular
  • șeihule
plural
  • șeihilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șeic (persoană) șeih

  • 1. (În țările arabe) Căpetenie a unui trib, a unei formații statale.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Acum călugării și șeicii beduinilor voiră să dovedească că acei bani erau bine dați. BOLINTINEANU, O. 298.
      surse: DLRLC
  • 2. Șef al unei comunități religioase la musulmani.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie: