19 definiții pentru șah (joc)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘAH, (1) șahi, s. m., (2) șahuri, s. n. 1. S. m. Titlu purtat de suveranul Iranului, corespunzător titlului de împărat; persoană care are acest titlu; șahinșah. 2. S. n. Joc de origine orientală care se dispută între doi parteneri, pe o tablă împărțită în 64 de pătrățele albe și negre, așezate alternativ cu 32 de piese, mișcate după anumite reguli, scopul final fiind câștigarea regelui adversarului; p. ext. tabla și piesele care servesc la joc; șatrange. ♦ Situație în cursul jocului mai sus definit, în care regele uneia dintre părți este atacat de o piesă a adversarului; (cu valoare de interjecție) cuvânt însoțind mișcarea care creează această situație. ◊ Expr. A da șah = a pune în pericol regele adversarului. A ține (pe cineva) în șah = a limita jocul adversarului la apărarea regelui; fig. a ține pe cineva în tensiune, a-l imobiliza. – Din tc. șah. Cf. germ. Schach.

șah2 [At: FL (1838), 161/22 / Pl: „uri / E: ger Schach] 1 sn Joc (de origine orientală) care se desfășoară între doi jucători, pe o tablă pătrată împărțită în 64 de pătrățele egale, alternativ albe și negre, cu ajutorul a 32 de piese de valori și numiri diferite, mișcate după anumite reguli, ținta fiind imobilizarea regelui, piesa principală a adversarului Si: (înv) șatrange (1). 2 sn (Pex) Ansamblul pieselor (tabla și figurile) cu care se joacă șah2 (1). 3 sn Disciplină sportivă corespunzătoare. 4 sn (Construit cu verbul ”a fi„, de care se leagă prin pp ”în„ sau cu verbul ”a da") Situație în cursul jocului în care regele uneia dintre părți este atacat de o piesă a adversarului. 5 i Cuvânt prin care adversarul este anunțat că regele lui este atacat de o piesă. 6 sn (îe) A ține (pe cineva) în ~ A limita jocul adversarului la apărarea regelui. 7 sn (Fam; îae) A pune pe cineva în dificultate, luându-i posibilitatea de a acționa, de a lua o hotărâre Si: a imobiliza. 8 sn (Fam; îae) A ține pe cineva în tensiune. 9 sn (Fam; îe) A face (pe cineva) ~ și mat A pune (pe cineva) în situația de a se recunoaște învins (într-o luptă, într-o dispută etc.). 10 sn (Frî) Eșec (2).

ȘAH, (1) șahi, s. m., (2) șahuri, s. n. 1. S. m. Titlu purtat de suveranii Iranului, corespunzător titlului de împărat; persoană care are acest titlu; șahinșah. 2. S. n. Joc de origine orientală care se dispută între două persoane, pe o tablă împărțită în 64 de pătrățele, alternativ albe și negre, cu 32 de piese, mișcate după anumite reguli, scopul final fiind câștigarea regelui adversarului; p. ext. tabla și piesele care servesc la joc; șatrange. ♦ Situație în cursul jocului mai sus definit, în care regele uneia dintre părți este atacat de o piesă a adversarului; (cu valoare de interjecție) cuvânt însoțind mișcarea care creează această situație. ◊ Expr. A da șah = a pune în pericol regele adversarului. A ține (pe cineva) în șah = a limita jocul adversarului la apărarea regelui; fig. a ține pe cineva în tensiune, a-l imobiliza. – Din tc. șah. Cf. germ. Schach.

ȘAH2, (3) șahuri, s. n. 1. Joc de origine orientală, care se joacă cu ajutorul a 32 de piese, mișcate pe rînd după anumite reguli, de doi jucători, pe o tablă împărțită în 64 de pătrățele, alternativ albe și negre, ținta fiind de a imobiliza piesa principală, regele adversarului. Pe prispa care privește către străfundurile de umbră ale parcului... se joacă șah. I. BOTEZ, ȘC. 209. Unii jucau șah și încremeniți în atitudini meditative... aveau aerul că stau acolo de la începutul lumii. VLAHUȚĂ, O. A. III 117. 2. Situație în cursul jocului în care regele uneia dintre părți este atacat de o piesă a adversarului; (cu valoare de interjecție) cuvînt însoțind mișcarea care creează această situație. ◊ Expr. A da șah = a ataca regele adversarului. A ține (pe cineva) în șah = a limita jocul adversarului la apărarea regelui; fig. a ține pe cineva sub presiune, a nu-l lăsa să facă nici o mișcare, a-l imobiliza. A face (pe cineva) șah (sau șah mat) v. mat1. 3. Ansamblul pieselor (tabla și figurile) care servesc la jocul de șah (1).

ȘAH s.n. 1. Joc de origine orientală care se joacă pe o tablă împărțită în 64 de pătrățele albe și negre cu ajutorul a 32 de piese de valoare diferită. 2. Mișcare în cursul acestui joc prin care se pune în pericol regele sau regina adversarului. ♦ A ține (pe cineva) în șah = a limita jocul adversarului la apărarea regelui: (fig.) a ține pe cineva sub presiune. 3. Totalitatea pieselor cu care se joacă șah (1). [Pl. -huri. / < germ. Schach].

ȘAH s. n. 1. joc între doi jucători cu ajutorul a 32 de piese mișcate după anumite reguli pe o tablă împărțită în 64 de pătrățele albe și negre; (p. ext.) tabla și piesele folosite. 2. mișcare în cursul acestui joc prin care se pune în pericol regele sau regina adversarului. ♦ a ține (pe cineva) în ~ = a) a limita jocul adversarului la apărarea regelui; b) (fig.) a ține pe cineva sub presiune. (< germ. Schach)

ȘAH2 ~uri n. 1) Joc între doi parteneri, constând în mutarea, după anumite reguli, a unor figuri pe o tablă specială. 2) Tabla și piesele folosite la acest joc. 3) Situație în cursul acestui joc, când regele unuia dintre jucători este atacat de o piesă a adversarului. * A ține pe cineva în ~ a) a limita jocul adversarului la apărarea regelui; b) a nu da posibilitate cuiva să acționeze; a paraliza acțiunile cuiva. /<germ. Schach

șah m. 1. titlul regelui Persiei; 2. Sultan: voi, prin cari Șahul astăzi mă cinstește BOL.; 3. joc complicat între două persoane pe un damier cu 64 de diviziuni, cu 8 piese (rege, regină, doi spioni, doi cai, două turnuri) și 8 pioni pentru fiecare jucător; 4. termen al acestui joc spre a indica că o piesă importantă (rege sau regină) e atacată și în pericol de a fi luată: șah (și) mat, dătătură hotărîtoare prin care se iea regele.

1) șah m. (turc. pers. šah. V. padișah, eșec), Regele Persiiĭ. S.n., pl. urĭ (germ. schach, rus. šah). Un joc complicat care se joacă între doĭ pe un damier (eșichier) cu 64 despărțiturĭ pe care fie-care jucător mută câte1 16 pĭese (un rege, o regină, doĭ spionĭ, doĭ caĭ, doŭă turnurĭ și 8 pionĭ). Șah și mat orĭ șah mat, lovitura decizivă care termină jocu pin luarea regeluĭ. A ținea în șah, a împedeca să înainteze. – Jocu șahuluĭ pare a fi imaginea războĭuluĭ. Se zice că a fost inventat de Grecu Palamede în timpu războĭuluĭ Troiĭ ca să-ĭ distreze pe luptătorĭ în zilele de inacțiune. Dar e maĭ probabil că ne vine de la Perșĭ orĭ Chinejĭ, de unde a trecut la Arabĭ, de la care a trecut la Europenĭ în timpu cruciatelor. Se zice că inventatoru acestuĭ joc, oferindu-l suveranuluĭ luĭ, suveranu încîntat, ĭ-a spus să ceară orĭ-ce recompensă. El ceru un grăunte de grîŭ pentru prima despărțitură, doŭă pentru a doŭa, patru pentru a treĭa și așa în ainte tot îndoind număru pînă la a 64-a. Suveranu porunci ministruluĭ luĭ să satisfacă această cerere, așa de modestă în aparență. Dar cînd făcu socoteală, constată că toate hambarele vastuluĭ imperiŭ nu ajungeaŭ pentru asta.[1]

  1. 1. În original: mută 16 pĭese... (după îndreptările făcute de autor la sfârșitul dicționarului). — LauraGellner

2) șah n., pl. urĭ (turc. sah, după șah 1). 1800-50. Parafă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șah2 (joc) s. n., pl. șáhuri

șah (joc) s. n., pl. șáhuri

șah, -hi (suveranul Persiei) și -huri (jocul).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘAH s. I. (POL.) șahinșah. (~ul Iranului.) II. (înv.) șatrange, (franțuzism înv.) eșec. (Jocul de ~.)

ȘAH s. I. (POLITICĂ) șahinșah. (~ Iranului.) II. (înv.) șatrange, (franțuzism înv.) eșec. (Jocul de ~.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

șah (-huri), s. n. – Alineat. Tc. sah (Tiktin). Sec. XIX, înv.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

șah, șahuri, s.n. (înv.) viză a unei autorități puse pe registrele comerciale.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a ține în șah (pe cineva) expr. a ține (pe cineva) în tensiune; a exercita presiuni psihologice asupra cuiva.

na-ha hăiț! / șah! expr. (țig.) nu vorbi / nu spune / nu recunoaște nimic!

Intrare: șah (joc)
șah2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șah
  • șahul
  • șahu‑
plural
  • șahuri
  • șahurile
genitiv-dativ singular
  • șah
  • șahului
plural
  • șahuri
  • șahurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șah (joc)

  • 1. Joc de origine orientală care se dispută între doi parteneri, pe o tablă împărțită în 64 de pătrățele albe și negre, așezate alternativ, cu 32 de piese, mișcate după anumite reguli, scopul final fiind câștigarea regelui adversarului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 2 exemple
    exemple
    • Pe prispa care privește către străfundurile de umbră ale parcului... se joacă șah. I. BOTEZ, ȘC. 209.
      surse: DLRLC
    • Unii jucau șah și încremeniți în atitudini meditative... aveau aerul că stau acolo de la începutul lumii. VLAHUȚĂ, O. A. III 117.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Tabla și piesele care servesc la joc.
      surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: eșec șatrange
    • 1.2. Situație în cursul jocului mai sus definit, în care regele uneia dintre părți este atacat de o piesă a adversarului; (cu valoare de interjecție) cuvânt însoțind mișcarea care creează această situație.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: