12 definiții pentru ăl


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ĂL, A, ăi, ale, adj. pron. dem. (Reg.) Cel, cea. Ăl om. [Gen.- dat. sg.: ălui, ălei; gen.- dat. pl.: ălor] – Lat. illum, illa.

ĂL, A, ăi, ale, adj. dem. (Pop. și fam.) Cel, cea. Ăl om. [Gen.-dat. sg.: ălui, ălei; gen.-dat. pl.: ălor] – Lat. illum, illa.

ĂL, A, ăi, ale (Munt. în vorbirea puțin îngrijită, precedînd un nume) Cel, cea. Fiecare nevastă, afară de a întîi, a venit în casa lui bunicu-tău cu copiii de la alt bărbat. STANCU, D. 94. Bărbat are bun... Ca pîinea a bună. PANN, P. V. II 97. ◊ (Substantive adjective, locuțiuni adverbiale etc.) Ale rele să le spele, ale bune să s-adune. ◊ (Cu valoare de pron. dem.) Treceam pe drum alaltăieri cu căruța, pe un’se de termină moșia beiului, a din Vădastra. DUMITRIU, B. F. 26. ◊ Ăl de... = cel care. Ăl de știe carte are patru ochi. ♦ (Adjectival) Renumit; (ironic, mai ales în construcții negative) cine știe ce. Că doar nu ești ăl voinic, Ci, bade, ești de nimic. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 232. – Forme gramaticale: gen.-dat. sg. ălui, ălei, gen.-dat. pl. ălor.

ĂL, A, ăi, ale, adj. dem. (În vorbirea puțin îngrijită) Cel, cea. ◊ (Cu valoare de pron. dem.) Moșia beiului, a din Vădastra (DUMITRIU). ♦ Renumit; (ir.) cine știe ce. Că doar nu ești ăl voinic, Ci, bade, ești de nimic (JARNÍK-BÎRSEANU). [Gen.-dat. sg.: ălui, ălei; gen.-dat. pl.: ălor] – Lat. illum, illa.

ăl (f. aia) art. cel: degetul ăl mic. ║ pr. acel: să te ferească ăl de sus; vorba ăluia, proverb [V. al].

ăl, a pron. și art., pl. ăĭ, ale; ăla, aĭa, pl. ăĭa, alea. Vest. Cel, cea: ăl-lalt (cel-lalt). Vorba ăluĭa, vorba celuĭa, adică „după cum zice o vorbă, un proverb”.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ăl2 (reg.) art. m. (omul ăl bun), g.-d. ălui, pl. ăi; f. a, g.-d. ắlei, pl. ále, g.-d. pl. m. și f. ắlor

ăl1 (reg.) adj. pr. antepus m. (ăl om); g.-d. ắlui, pl. ăi; f. a, g.-d. ắlei, pl. ále, g.-d. pl. m. și f. ắlor

ăl adj. m. (antepus), art. m., g.-d. ălui, pl. ăi; f. sg. a, g.-d. ălei, pl. ále, g.-d. m. și f. ălor


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: ăl
articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume (P21)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nominativ-acuzativ singular
  • ăl
  • a
plural
  • ăi
  • ale
genitiv-dativ singular
  • ălui
  • ălei
plural
  • ălor
  • ălor

ăl

  • surse: DEX '98 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • Ăl om.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • Fiecare nevastă, afară de a dintîi, a venit în casa lui bunicu-tău cu copiii de la alt bărbat. STANCU, D. 94.
      surse: DLRLC
    • Bărbat are bun... Ca pîinea a bună. PANN, P. V. II 97.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Substantivează adjective, locuțiuni adverbiale etc.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Ale rele să se spele, ale bune să s-adune.
        surse: DLRLC
    • 1.2. Are valoare de pronume demonstrativ.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Treceam pe drum alaltăieri cu căruța, pe un’se termină moșia beiului, a din Vădastra. DUMITRIU, B. F. 26.
        surse: DLRLC
    • 1.3. Ăl de... = cel care.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Ăl de știe carte are patru ochi.
        surse: DLRLC
    • 1.4. (și) adjectival ironic (Mai ales în construcții negative) Cine știe ce.
      surse: DLRLC sinonime: renumit un exemplu
      exemple
      • Că doar nu ești ăl voinic, Ci, bade, ești de nimic. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 232.
        surse: DLRLC

etimologie: