12 definiții pentru învins


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

învins1 sn [At: PANN, E. II, 153/8/ V: ~vencut / Pl: ~uri / E: învinge] 1-5 Învingere (1-5). 6 (Reg; nob) Luptă. 7 (Înv) Prevalare.

învins2, ~ă [At: NEGRUZZI, M.T. 413 / V: (înv) ~ncit, (înv) învencut2 / Pl: ~nși, ~e / E: învinge] 1-2 smf, a (Persoană) care este înfrântă în luptă. 3-4 smf, a (Persoană) care a pierdut locul fruntaș într-o întrecere sportivă. 5 a (Fig) Combătut într-o discuție. 6 a (Fig) Copleșit2 (5). 7-8 smf, a (Persoană) care nu mai are putere de a opune rezistență. 9 smf Supus.

ÎNVÍNS, -Ă, învinși, -se, adj. (Adesea substantivat) Biruit, înfrânt; p. ext. supus. – V. învinge.

ÎNVÍNS, -Ă, învinși, -se, adj. (Adesea substantivat) Biruit, înfrânt; p. ext. supus. – V. învinge.

ÎNVÍNS, -Ă, învinși, -se, adj. Biruit, înfrînt; p. ext. supus. Regii țărilor învinse gem cu greu trăgînd în jug. EMINESCU, O. IV 123. ◊ (Substantivat) Învinșii își plecau fruntea în pulbere. SADOVEANU, O. VII 13. E o mare deosebire între pesimismul de la începutul secolului și... adevăratul pesimism al învinșilor. GHEREA, ST. CR. II 300.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

învíns adj. m., pl. învínși; f. sg. învínsă, pl. învínse


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNVÍNS adj. v. înfrânt.

ÎNVINS adj. bătut, biruit, înfrînt, (înv.) spart. (O armată ~.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

UNA SALUS VICTIS: NULLAM SPERARE SALUTEM (lat.) o e singură salvare pentru cei învinși: să nu spere în nici o salvare – Vergiliu, „Eneida”, II, 354. Îndemn adresat de Enea luptătorilor săi în ultima noapte a Troiei, spre a le trezi curajul.

VAE VICTIS! (lat.) vai de cei învinși! – Titus Livius, „Ab urbe condita”, V, 48. Cu aceste cuvinte și aruncându-și sabia grea în cumpănă, a întâmpinat Brennus, căpetenia galilor, protestul tribunului Sulpicius, care observase cum galii învingători cântăreau cu greutăți false cele o mie de livre de aur, tribut plătit de romanii asediați pe Capitoliu (387 î. Hr.) în schimbul libertății lor.

VICTIS HONOS (lat.) onoare celor învinși! – Formulă de recunoaștere a valorii adversarului învins.

VICTRIX CAUSA DIIS PLACUIT SED VICTA CATONI (lat.) zeii au ținut cu învingătorul, dar Cato cu cel învins – Lucan, „Pharsalia”, I, 128. În lupta dintre Cezar și Pompei, numai Cato cel Tânăr a rămas până la sfârșit de partea învinsului Pompei. Elogiu celui care apără consecvent o cauză, chiar dacă își dă seama că e pierdută.

Intrare: învins
învins adjectiv
adjectiv (A4)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • învins
  • ‑nvins
  • învinsul
  • învinsu‑
  • ‑nvinsul
  • ‑nvinsu‑
  • învinsă
  • ‑nvinsă
  • învinsa
  • ‑nvinsa
plural
  • învinși
  • ‑nvinși
  • învinșii
  • ‑nvinșii
  • învinse
  • ‑nvinse
  • învinsele
  • ‑nvinsele
genitiv-dativ singular
  • învins
  • ‑nvins
  • învinsului
  • ‑nvinsului
  • învinse
  • ‑nvinse
  • învinsei
  • ‑nvinsei
plural
  • învinși
  • ‑nvinși
  • învinșilor
  • ‑nvinșilor
  • învinse
  • ‑nvinse
  • învinselor
  • ‑nvinselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

învins

  • exemple
    • Regii țărilor învinse gem cu greu trăgînd în jug. EMINESCU, O. IV 123.
      surse: DLRLC
    • Învinșii își plecau fruntea în pulbere. SADOVEANU, O. VII 13.
      surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • E o mare deosebire între pesimismul de la începutul secolului și... adevăratul pesimism al învinșilor. GHEREA, ST. CR. II 300.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi învinge
    surse: DEX '09 DEX '98