21 de definiții pentru învinovățire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

învinovățire sf [At: PRAVILA (1814), 17/14 / Pl: ~ri / E: învinovăți] 1-2 Considerare vinovat a cuiva (de către sine însuși sau) de către altcineva Si: învinuire (1-2), învinuit1 (1-2). 3-4 Declarare a cuiva vinovat (de către sine însuși sau) de către altcineva Si: învinuire (3-4), învinuit1 (3-4), acuzare. 5 (Înv) Vină.

ÎNVINOVĂȚÍRE, învinovățiri, s. f. Acțiunea de a (se) învinovăți și rezultatul ei; învinuire, acuzare. – V. învinovăți.

ÎNVINOVĂȚÍRE, învinovățiri, s. f. Acțiunea de a (se) învinovăți și rezultatul ei; învinuire, acuzare. – V. învinovăți.

ÎNVINOVĂȚÍRE, învinovățiri, s. f. Acțiunea de a învinovăți și rezultatul ei; învinuire, acuzare, incriminare. Învinovățire de furt.

învinovățire f. acuzațiune, inculpare.

învinovăți [At: BELDIMAN, O. 24/11 / Pzi: esc / E: în- + vinovat] 1-2 vtr A (se) considera vinovat Si: a (se) învinui (1-2). 3-4 vtr A (se) declara vinovat Si: a (se) acuza, a (se) învinui (3-4). 5 vr (Înv; nob) A se face vinovat, meritând să fie condamnat.

ÎNVINOVĂȚÍ, învinovățesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) considera sau a (se) declara vinovat; a (se) învinui, a (se) acuza. – În + vinovat.

ÎNVINOVĂȚÍ, învinovățesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) considera sau a (se) declara vinovat; a (se) învinui, a (se) acuza. – În + vinovat.

ÎNVINOVĂȚÍ, învinovățesc, vb. IV. Tranz. A considera sau a declara (pe cineva) vinovat; a învinui, a acuza. Învinovățește în gîndul lui pe părinții băiețelului. SP. POPESCU, M. G. 61. Stăpîna mea, mă învinovățești nedrept. NEGRUZZI, S. I 22. Frații mă-nvinovățesc, Prietinii m-au lăsat. CONACHI, P. 60. ◊ Refl. Țipa, se învinovățea, i se mișcau brațele ca niște labe subțiri de lăcustă. DUMITRIU, N. 219.

A ÎNVINOVĂȚÍ ~ésc tranz. v. A ÎNVINUI. /în + vinovat

învinovățì v. a (se) face vinovat.

învinovățésc v. tr. (d. vinovat). Acuz, învinuĭesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

învinovățíre s. f., g.-d. art. învinovățírii; pl. învinovățíri

învinovățíre s. f., g.-d. art. învinovățírii; pl. învinovățíri

învinovățí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învinovățésc, imperf. 3 sg. învinovățeá; conj. prez. 3 învinovățeáscă

învinovățí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învinovățésc, imperf. 3 sg. învinovățeá; conj. prez. 3 sg. și pl. învinovățeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNVINOVĂȚÍRE s. v. acuzație.

ÎNVINOVĂȚIRE s. acuzare, acuzație, învinuire, (livr.) acuză, incriminare, (pop.) pîră, (înv.) pîrîtură, pricină, prihană. (O ~ neîntemeiată.)

Învinovățire ≠ dezvinovățire

ÎNVINOVĂȚÍ vb. v. acuza.

ÎNVINOVĂȚI vb. a (se) acuza, a (se) învinui, (livr.) a (se) incrimina, (prin Mold.) a (se) bănui, (înv.) a (se) jelui, a (se) prihăni, a (se) vinovăți, a (se) vinui. (Se ~ unul pe celălalt.)

A învinovăți ≠ a dezvinovăți

A (se) învinovăți ≠ a (se) justifica

Intrare: învinovățire
învinovățire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • învinovățire
  • ‑nvinovățire
  • învinovățirea
  • ‑nvinovățirea
plural
  • învinovățiri
  • ‑nvinovățiri
  • învinovățirile
  • ‑nvinovățirile
genitiv-dativ singular
  • învinovățiri
  • ‑nvinovățiri
  • învinovățirii
  • ‑nvinovățirii
plural
  • învinovățiri
  • ‑nvinovățiri
  • învinovățirilor
  • ‑nvinovățirilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

învinovățire

etimologie:

  • vezi învinovăți
    surse: DEX '09 DEX '98

învinovăți învinovățire

  • 1. A (se) considera sau a (se) declara vinovat; a (se) învinui, a (se) acuza.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: acuza învinui antonime: dezvinovăți justifica 4 exemple
    exemple
    • Învinovățește în gîndul lui pe părinții băiețelului. SP. POPESCU, M. G. 61.
      surse: DLRLC
    • Stăpîna mea, mă învinovățești nedrept. NEGRUZZI, S. I 22.
      surse: DLRLC
    • Frații mă-nvinovățesc, Prietinii m-au lăsat. CONACHI, P. 60.
      surse: DLRLC
    • Țipa, se învinovățea, i se mișcau brațele ca niște labe subțiri de lăcustă. DUMITRIU, N. 219.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + vinovat
    surse: DEX '09 DEX '98